Cand ne plangem de comportamentele indezirabile ale copiilor nostri rareori ne gandim ca tocmai greselile noastre de disciplina si disciplinare le cauzeaza. Evita sa faci si tu aceste greseli (chiar daca mai toti parintii le fac).
Reguli prea multe
Regulile sunt in teorie bune – cu conditia sa nu fie foarte multe si incalcite. Un copil nu are o capacitate de concentrare ca a unui adult – el trebuie sa stie ca are de urmat cateva reguli simple si care, eventual, sa nu se contrazica intre ele. Daca intr-un moment copilului i se cere ceva, pentru ca intr-o situatie cu date asemenatoare sa se astepte altceva de la el, este de la sine inteles ca nu va mai respecta nicio regula. Cel mai la indemana exemplu – regulile privind comportamentul fata de straini. Cand ne intalnim cu vreo cunostinta, fortam copilul – spune-i doamnei/domnului „Buna ziua!„, asa e politicos… In vizite il indemnam sa multumeasca pentru cadou si sa pupe gazda. In schimb, ii predicam ingrijorati sa nu cumva sa vorbeasca strainilor sau sa accepte lucruri/cadouri de la ei… Ce sa mai inteleaga bietul copil?
Cereti de la el, dar voi…
Foarte multi parinti au pretentii de la copiii lor – sa vorbeasca frumos, sa se comporte civilizat, sa nu se certe cu alti copii, dar ei sunt un contraexemplu, zi de zi. La volan, tati si mami injura de mama focului, se cearta cu vecinii care nu si-au gasit cea mai potrivita ora pentru a muta mobila sau barfesc plini de venin vreo cumnata, soacra sau vreun coleg de birou. Chiar cand este mic si nu percepe in toate subtilitatile lui limbajul, copilul este suficient de intelept, incat sa inteleaga tonul si un anumit comportament in ansamblu. Sa nu avem deci pretentia de la copilul nostru sa fie un model de comportament, atat timp cat noi nu ii oferim unul demn de urmat.
Va contraziceti
Cea mai frecvent intalnita greseala legata de disciplina – situatia in care mami zice nu, iar tati zice da (sa invers). Nu intotdeauna ca adulti avem aceleasi pareri, iar divergentele de opinii isi spun cuvantul si in privinta educatiei copilului. Dar este o mare greseala sa ne contrazicem pe teme de educatie in fata celui mic si sa il bagam intr-o stare de confuzie care va avea urmari pe termen lung. Atunci cand unul dintre parinti spune ceva, iar celalalt il contrazice, el formeaza o alianta cu juniorul, impotriva parintelui „rau”, punandu-l pe acesta intr-o situatie delicata. Pe de alta parte, un astfel de comportament din partea parintilor creeaza un vid de autoritate – daca nici tati nu o asculta pe mami (sau invers), eu de ce as face-o? Cand un parinte nu respecta ce a spus celalalt, iar situatia se repeta si in sens opus, ei isi anuleaza autoritatea reciproc in fata copilului si nu va trece multa vreme pana cand cel mic nu-i va mai lua deloc in serios. Regula spune ca in fata copilului facem front comun si discutam in particular divergentele de opinii, incercand sa ajungem (in pace) la un numitor comun.
