[imagebrowser id=218]Chiar daca nasterea este programata intr-o anumita perioada cunoscuta de catre gravida se poate intampla ca nou-nascutul sa apara pe lume mai devreme sau mai tarziu, devenind astfel prematur sau postmatur.
Nou-nascutul postmatur se naste dupa cele 42 de saptamani de sarcina – durata considerata de catre specialisti a fi una maxima de gestatie.
De regula, nou-nascutul postmatur se naste mai tarziu intrucat gravida se poate confrunta cu anumite afectiuni precum cele ale glandelor de reproducere, dar si datorita toxemiei gravidice.
In cazul unui nou-nascut postmatur riscurile sunt multiple si destul de vatamatoare. Acesta poate fi expus riscului major de hipoxie cerebrala.
Imediat dupa nastere, postmaturul are imaginea unui copil mai mare, cu ochii deschisi, fata ridata, piele uscata si cu urme vizibile de meconiu. Unghiile lungi, dar si starea de paloare si slabiciune reprezinta alte semne ale aspectului unui nou-nascut postmatur.
Nou-nascutul postmatur prezinta un risc mult mai crescut de deces intrucat in timpul ultimelor clipe petrecute in uterul mamei acesta a inghitit o cantitate insemnata de lichid amniotic si meconiu. De asemenea, durata mare de gestatie i-au putut produce leziuni la nivelul sistemului nervos central, putandu-se naste cu malformatii cerebrale destul de grave.
Aspirarea meconiului si a lichidului amniotic imediat dupa nastere reprezinta primele procedee medicale esentiale pentru salvarea vietii nou-nascutului postmatur. Acidoza si hipoxia reprezinta alte investigatii esentiale pentru ca viata acestuia sa fie protejata, fiind efectuate in orele imediate dupa nastere.
Foto: http://alphamom.com /http://www.huggies.com.sg