[imagebrowser id=710]
Comunicarea reprezinta instiintare, stire, veste, raport, relatie, legatura.
Prin comunicare intelegem legatura dintre oameni, satisfacerea nevoilor personale, o provocare pentru psihologia sociala.
Un loc important in activitatea de predare-invatare il detine comunicarea educationala, deoarece rolul profesorului nu este numai acela de a detine cunostinte de specialitate, ci si de a transmite aceste cunostinte, intr-un limbaj specific, elevilor carora se adreseaza.
Elementele comunicarii didactice sunt:
- emiterea mesajului didactic de catre profesor sau de o alta sursa de informatie, de la o anumita distanta;
- canalul prin care se transmite mesajul;
- receptarea mesajului de catre elevi;
- stocarea si prelucrarea lui in scopul luarii deciziilor (formularea raspunsurilor de catre elev, a corectarilor sau a completarilor de catre profesor).
Comunicarea nonverbala se realizeaza prin intermediul mijloacelor nonverbale: corpul uman, spatiul sau teritoriul, imaginea.
Comunicarea verbala se realizeaza prin intermediul limbajului, care este unul dintre mijloacele cele mai specific umane. Acesta constituie expresia si realizarea conduitelor verbale.
Expresivitatea comunicarii didactice este influentata de tinuta fizica, expresivitatea fetei, gesturi, stralucirea privirii, contactul vizual. Elementele limbajului nonverbal prelungesc semnificatia cuvintelor. De exemplu, un profesor care intra in clasa si se asaza la catedra sau se lipeste de tabla si ramâne acolo toata ora, isi diminueaza mult din forta discursului. Limbajul nonverbal are semnificatii la fel de profunde ca si cel verbal.
Scopul comunicarii didactice este acela de a forma convingeri prin organizarea activitatii didactice si alegerea acelor procedee favorabile formarii convingerilor.
Comunicarea didactica are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale comunicarii interumane:
- se desfasoara intre doi sau mai multi agenti: profesor si elevi, având ca scop comun instruirea acestora, folosind comunicarea verbala, scrisa, non-verbala, paraverbala si vizuala, dar mai ales forma combinata;
- mesajul didactic este conceput, selectionat, organizat si structurat logic de catre profesor, pe baza unor obiective didactice precise, prevazute in programele scolare;
- stilul didactic al comunicarii este determinat de conceptia didactica a profesorului si de structura lui psihica;
- mesajul didactic are o dimensiune explicativ-demonstrativa si este transmis elevilor folosind strategii didactice adecvate dezvoltarii intelectuale a acestora;
In cadrul interactiunii profesor-elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai multe FUNCTII:
- functia informativa, de transmitere a mesajului didactic si educativ;
- functia formativa, de stimulare a gândirii si a imaginatiei la elevi;
- functia educativa, de transmitere a influentelor educationale, de coeziune si afirmare a grupurilor scolare;
- functia de evaluare si reglare a procesului de predare – invatare;
- functia de rezolvare a problemelor educationale si a conflictelor scolare.
REGULILE comunicarii didactice eficiente sunt:
- sa asculti, adica sa tii cont de parerea si interesele celorlalti;
- sa observi adica sa te intereseze ceea ce se intâmpla in cadrul situatiei de comunicare si sa intelegi starea receptorilor;
- sa analizezi si sa cunosti situatia receptorilor;
- sa te exprimi adica sa-ti expui punctele de vedere si sentimentele vis-a-vis de obiectul comunicarii;
- sa controlezi adica sa urmaresti calitatea si eficienta comunicarii.
Pentru a fi eficace, comunicarii didactice i se cer anumite CARACTERISTICI:
1. Ale profesorului:
- claritatea mesajelor
- precizia acestora
- utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor
- utilizarea unui limbaj corect
- structurarea logica a mesajelor transmise
- prezentarea interesanta a continutului instruirii
- asigurarea unui climat adecvat comunicarii
2. Ale elevilor:
- sa aiba capacitate de concentrare (pentru a putea recepta si intelege mesajul profesorului);
- sa posede cunostintele anterioare necesare invatarii ce urmeaza;
- sa fie motivati pentru a invata ( in general si la un anumit obiect studiu, in particular);
- sa cunoasca limbajele utilizate (de profesor sau de calculator )
In comunicarea didactica profesorul trebuie sa-i faca pe elevi sa simta ca el are o vocatie in aceasta directie, ca este un partener de incredere, care doreste un dialog autentic. Competenta de comunicare se va manifesta si prin capacitatea de ascultare a elevilor. Cei mai apreciati profesori sunt cei care permit libertatea de exprimare a elevilor, care nu-i fac nici sa se simta judecati, nici manipulati, nici sfatuiti, ci cei care le ofera sentimentul de siguranta si libertatea comunicarii.
FACTORI FIZICI PERTURBATORI:
- iluminatul necorespunzator,
- zgomote,
- temperaturi excesiv de coborâte sau ridicate,
- ticuri,
- elemente ce distrag atentia.
Intre obstacolele ce apar mai frecvent in comunicarea didactica, mentionam:
- supraincarcarea (determinata de criza de timp, dar si de dorinta unor profesori de a nu omite lucruri importante);
- utilizarea unui limbaj inaccesibil elevilor;
- dozarea neuniforma, in timp, a materialului de predat;
- starea de oboseala a elevilor sau indispozitia profesorului;
- climatul tensionat sau zgomotos.
Pentru perfectionarea comunicarii didactice, este necesara cunoasterea, respectarea unor reguli de catre profesori, intre care mentionam:
- incurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoaste in ce masura mesajele transmise au fost corect receptionate si intelese);
- ascultarea atenta, rabdatoare si incurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor;
- folosirea mai multor forme de comunicare didactica pentru acelasi tip de mesaje (de regula, orala si vizuala, concomitent)
- repetarea mesajelor mai complexe;
- vorbirea corecta, deschisa si directa.
sursa foto: languesettraductions.com si stjoseph-lemans.fr
