Incepand cu anul 2001, in data de 20 martie, in peste 80 de tari ale lumii, institutiile si companiile de teatru pentru copii sarbatoresc, impreuna cu publicul, „Ziua Internationala a Teatrului pentru Copii si Tineret”.
Aceasta zi a fost introdusa in calendarul sarbatorilor culturale internationale la initiativa Asociatiei Internationale a Teatrelor pentru Copii si Tineret – ASSITEJ, cu scopul de a atrage atentia unui public cat mai mare asupra artei teatrale dedicate celor mici si de a prezenta importanta ei in dezvoltarea personalitatii copiilor si tinerilor de pe intreg mapamondul.
Cu aceasta ocazie, Teatrul Ion Creanga, membru fondator ASSITEJ, a programat 2 spectacole care ating categorii diferite de varsta: “Pinocchio”, dedicat copiilor cu varsta de peste 5 ani (cu incepere de la ora 10.00) si “Povestea spicului de grau”, potrivit celor cu varsta intre 3 si 5 ani (cu incepere de la ora 18.00), la sala Rapsodia de pe str. Lipscani. Pentru a marca importanta acestei zile, doua personalitati din lumea artistica internationala au transmis mesaje prin care isi arata adeziunea fata de arta teatrala dedicata celor mici:
Mesajul lui Yvette Hardie – Presedintele ASSITEJ International
<< Care e importanta teatrului in vietile copiilor si tinerilor?
S-a scris mult despre valoarea artei si se lucreaza intens, in toata lumea, pentru studierea efectelor pe care arta le are asupra copiilor, prin studii in neurostiinte, neuro-educatie, psihologia dezvoltarii si domenii conexe. Dar, oricat am incerca sa contorizam impactul activitatii noastre, exista un nivel la care impactul artei asupra publicului ei ramane un mister care nu poate fi cuantificat. Intalnirea unica si profunda a piesei de teatru cu publicul intr-un anumit timp si spatiu este cea care face teatrul atat de imprevizibil si interesant. Mi-a fost recent adusa aminte zicala: “Poti sa numeri semintele dintr-un mar, dar nu poti numara merele dintr-o samanta”.
Impactul pe care-l are experienta teatrala asupra copiilor si tinerilor este imposibil de masurat cu exactitate, dar cred ca are potentialul de a contine nenumarate “mere”. Pieter-Dirk Uys, un celebru actor si scriitor din Africa de Sud, care lucreaza cu copiii defavorizati din micul sat Darling, povesteste despre o excursie a copiilor in oras. Conducea autobuzul de-a lungul drumului care iesea din sat, urcand un deal, cand a observat ca baietelul care statea pe scaunul de langa el devenea tot mai incordat. In momentul in care au ajuns in varful dealului si baietelul a putut vedea drumul intinzandu-se in fata lui si marea in departare, a exclamat cu uimire si usurare: Exista mai mult de atat!”.
Cred ca aceia dintre noi care fac teatru pentru copii si tineret o fac pentru un motiv anume: de a trezi in fiecare copil intelegerea faptului ca, intr-adevar, exista mai mult”. Si mai mult. Si mai mult. Asa ca, atunci cand facem teatru pentru copii si tineret, semanam de asemenea un potential nemasurabil si oferim iminenta descoperirii amai mult”:mai multa bucurie, rasete, curiozitate, constientizarea brusca, schimbarea de perceptie, lacrimi de empatie, sentimentul de uimire si de absorbtie profunda. Mai mult din ceea ce inseamna sa fii viu. Alaturati-va noua in sarbatorirea Zilei Mondiale a Teatrului pentru Copii si Tineret 2013 prin campania “Aduceti astazi un copil la teatru!”. Cine poate numara merele din samanta pe care o veti planta? >>
Mesajul lui Michael Morpurgo, scriitor de carti pentru copii
<< Shakespeare a scris “Piesa este capcana…”. Si avea dreptate, dar nu in totalitate! Povestea este capcana, iar piesa este cea mai puternica modalitate de a o spune. Am descoperit zilele trecute de ce. Am mers sa cunosc noua distributie a spectacolului “Calul de razboi” (o carte care a fost si ecranizata). In jurul meu, in timp ce spuneam povesti despre Devon, agricultura si Primul Razboi Mondial, erau in jur de 40 de actori care se reuneau pentru prima oara sa faca o piesa. Deci nu eram o persoana care spune o poveste (cum fac de obicei), dar o mare companie care isi punea inima, sufletul si toata energia emotionala, intelectul si talentul actoricesc, pentru a crea un spectacol care sa hipnotizeze si ingrozeasca, sa faca publicul sa rada, sa-l miste pana la lacrimi.
Fiecare reprezentatie (si vor juca pentru zeci de mii de copii si tineri), se vor stradui s-o faca de neuitat. Puterea teatrului, fie ca se adreseaza tinerilor sau batranilor, zace in conlucrarea dintre povesti si idei, actori (si cei din culise, desigur) si cel mai important, in public – cu totii facem piesa impreuna, o traim impreuna, combatem neincrederea impreuna, uniti in acelasi demers imaginativ. Pentru tineri, a veni la teatru pentru prima oara are un efect electrizant, cu totul convingator. Este pe viu, in fata ochilor lor, povestea, spectacolul, muzica, lumina, miscarea, sunetul, actorii. O astfel de experienta poate schimba vieti tinere. Ne informeaza si ne imbogateste pe noi toti! >>
