Jim Nasturel ajunge pe minuscula insula Lummerland – cu o populatie de doar patru locuitori – prin intermediul unui pachet misterios.
Insa, din cauza „aglomeratiei” din mica lor tara, mecanicul Lukas se vede nevoit sa-l ia pe Jim si, la carma fantasticei sale locomotive Emma, sa porneasca intr-o calatorie prin tinuturi bizare, unde intalnesc personaje memorabile: Uriasul Parelnic, dragonul-pe-jumatate sau bonzii de la castelul din Mandala, care se arunca pe burta ori de cate ori isi saluta suveranul.
Ca in toate povestile, exista si o printesa care trebuie salvata: micuta Li Si, fiica desteapta foc a Imparatului Mandalei.
Astfel isi construieste povestea magicianul Michael Ende, in cartea care l-a asezat in randul celor mai straluciti scriitori de carti pentru copii.
Traducere din limba germana de Dragos Dinulescu
Ilustratii de Gaëtan Dorémus
hardcover, 336 p., 140×200
Colectia Carti fantastice
ISBN: 978-606-8044-29-3
Cunoscutul scriitor german Michaela Ende (12 nov. 1929 – 28 aug. 1995), devenit celebru mai ales prin romanele sale pentru copii, a fost, de asemenea, actor, critic de film (la radiodifuziunea bavareza) si autor dramatic. Este fiul artistului plastic Edgar Ende, cu care a avut o relatie tensionata, marcata de scurte momente de reconciliere. Una dintre cartile lui, Der Spiegel im Spiegel. Ein labyrinth, un volum de povestiri suprarealiste, este ilustrata cu optsprezece dintre litografiile tatalui sau. Intentionand sa devina actor, Ende a studiat teoria interpretarii clasice si moderne si a audiat cursuri de regie. La incheierea studiilor, a fost repartizat la un teatru de provincie. Desi nu a avut aparitii remarcabile pe scena, actoria a fost benefica pentru cariera sa literara.
Dupa ce fusese respins de mai multe edituri, primul roman al lui Ende, Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva, apare, in 1960, la editura Thienemann din Stuttgart, urmat, in 1962, de cea de-a doua parte a cartii, Jim Nasturel si cei 13 salbatici. Ideile si tematica celor doua carti contrasteaza cu ideologia rasista a evolutiei, promovata in Germania celui de-al Treilea Reich, in care a copilarit Ende.
Din 1970, Ende s-a stabilit la Roma impreuna cu sotia sa, Ingeborg Hoffmann. In 1973 ii este publicat, in Germania, romanul Momo, la care lucrase timp de sase ani; acesta va fi tradus in peste 30 de limbi.
Solicitat sa participe la a doua editie a Antologiei inocentei, coordonata de scriitorul roman Iordan Chimet, Ende devine prietenul acestuia. Au purtat o corespondenta adesea clandestina (din cauza restrictiilor impuse de regimul comunist din Romania acelor vremuri), care a fost ulterior publicata de Chimet sub titlul Scrisori printre gratii. Ende va imprumuta din feeria lui Chimet, Inchide ochii si vei vedea Orasul, un personaj, Elli, pentru o piesa de teatru in versuri si in proza, transpusa ulterior pe muzica. In 1979 apare romanul Povestea fara sfarsit, „o carte pentru copii, potrivita si pentru adulti“ si „o carte pentru adulti, potrivita si pentru copii“, dupa cum a numit-o critica. Povestea fara sfarsit este ecranizata in 1983, dar Ende considera filmul un produs strict comercial, care s-a indepartat mult de romanul sau; a urmat un proces pe care scriitorul l-a pierdut. In 1986, romanul Momo a fost, la randul sau, ecranizat; de aceasta data, autorul s-a aratat destul de multumit de film.
In 1985, dupa moartea lui Ingeborg, Ende se reintoarce in Germania. Aici se recasatoreste, in 1989, cu traducatoarea japoneza a cartilor sale, Mariko Sato.
Afla mai multe despre autor si despre carte de pe michaelende.de/en.
Premii obtinute de Michael Ende pentru volumul Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva:
Premiul Germaniei pentru literatura pentru tineret, 1961
Premiul Hans Christian Andersen, 1961
Lista de onoare IBBY pentru traducerea in limba italiana, 1988
