Ruperea apei reprezinta o etapa deosebit de importanta care precede de cele mai multe ori nasterea.
Aceasta apare cu cateva ore mai inainte ca nasterea sa se declanseze. Multe mamici incepatoare nu cunosc ce inseamna aceasta etapa si mai ales cum anume sa o recunoasca.
Bebelusul este purtat in pantecul mamei pe parcursul celor noua luni de sarcina intr-un saculet plin cu lichid amniotic. Inainte de nastere, lichidul amniotic incepe sa se scurga, grabind trecerea bebelusului prin vaginul mamei. Asadar, pierderea lichidului amniotic presupune chiar ruperea apei.
De regula, aceasta este o etapa premergatoare nasterii, nedureroasa, care o anunta pe gravida sa se prezinte la maternitate intrucat venirea pe lume a bebelusului este pe cale se apara. De cele mai multe ori, gravida confunda ruperea apei cu urina, mai ales atunci cand nu este abundenta. Ori de cate ori femeia observa un miros deosebit ori anumite pete de sange este indicat sa isi anunte medicul specialist.
Potrivit medicilor, ruperea apei este anuntata de pierderea dopului gelatinos. Aceasta etapa are loc dupa cea de-a 37-a saptamana de sarcina. In cazul in care gravida pierde lichidul amniotic mai devreme, nasterea va fi prematura, bebelusul confruntandu-se cu problemele starii de prematuritate. Chiar daca femeia se prezinta de indata la cea mai apropiata maternitate, in realitate medicii nu pot infrunta legile naturii, putand amana momentul nasterii pentru maxim sapte zile, in cazuri exceptionale.
Cu toate acestea, nu este indicat ca nasterea sa survina prea tarziu dupa parcurgerea acestei etape. Riscul de infectie este destul de crescut. De asemenea, se poate intampla ca placenta sa se desparta de peretele uterului ori cordonul ombilical al bebelusului sa cada mai inainte in vaginul mamei, determinand prolapsul de cordon ombilical.
Pot exista si situatii in care sarcina sa ajunga la termen, iar ruperea apei sa intarzie sa apara. Tinand cont de suferintele fetale ale bebelusului, dar si de cat de avansata este sarcina in evolutie, medicii pot lua decizia ruperii membranelor prin procedura denumita din punct de vedere medical amniotomie. Aceasta este o tehnica nedureroasa, in care membranele sunt rupte de catre medic cu ajutorul unui carlig destul de subtire ce este introdus in uterul mamei, avand rolul de a agata sacul de lichid amniotic in vederea fisurarii sale, fapt ce va permite scurgerea acestuia din uter si declansarea nasterii.