Mici si mari deopotriva, copiii risca toti sa sufere de o forma de rahitism, care poate aparea oricand din cauza unui deficit de vitamina D. Cum stii daca sufera de rahitism si ce poti face:
Diagnosticul de rahitism se poate pune inca de pe la varsta de 3 luni. Toti copiii, chiar si cei de varsta scolara, pot suferi de rahitism, mai ales iarna si mai ales in orasele poluate. Daca boala nu se observa si nu se remediaza la timp, simptomele pot deveni grave.
Cateva semne ca cel mic are rahitism:
- La bebelusii care sufera de rahitism fontanela se inchide foarte greu sau nu li se inchide.
- Apar deformari ale craniului, care ramane prea moale
- Dintii intarzie sa apara sau se cariaza repede
- Picioarele, femurul, de regula, se deformeaza vizibil. Oasele sunt moi, casante si dureroase.
- Copilul nu mai creste in inaltime, poate suferi si dureri musculare, pentru ca nici musculatura nu se mai dezvolta corect.
Cauze si tipuri de rahitism
Exista mai multe tipuri de rahitism si doar unul apare din cauza unor carente alimentare. Cele mai comune trei cauze ale rahitismului sunt: carentele nutritionale, care sunt in stransa legatura si cu lipsa soarelui sau cu poluarea, o problema renala sau o problema genetica ori hormonala care nu permite asimilarea mineralelor. Doar un diagnostic medical poate stabili adevarata cauza.
E bine de stiut ca un bebelus alaptat la san nu este neparat ferit de rahitism. Laptele matern nu are mereu suficienta vitamina D, iar in cazul bebelusilor nascuti prematur sau cu greutate mica se impune necesarul de vitamina D este crescut.
Cum se trateaza
In primul rand, trebuie pus un diagnostic corect, lucru pentru care medicul poate sa faca mai multe investigatii si analize. Chiar daca descopera deficitul de vitamina D si lipsa fixarii mineralelor in oase, pediatrul trebuie sa determine si cauza. Rahitismul aflat abia la inceput raspunde foarte bine la corectarea deficitului de vitamina D.
Tratamentul are in vedere oprirea malformatiilor si prevenirea pe viitor a deficitului de minerale si vitamine. Din pacate, daca deja au aparut malformatii osoase, acestea nu se pot corecta decat chirurgical, asa ca in formele grave se prevede intai echilibrarea aportului de vitamina D, calciu si fosfor si abia apoi interventia chirurgicala.
Cele mai bune susrse de vitamina D din alimentatie sunt pentru bebelusi laptele fortificat, iar pentru cei mai maricei pestele si ficatul. Adesea cei mici sunt mofturosi la astfel de alimente, asa ca parintii apeleaza la soare, ca sursa endogena de vitamina D (lumina soarelui determina organismul sa o produca singur). Din fericire, 10-15 minute de stat la soare, doar cu fata si mainile descoperite, sunt suficiente pntru doza zilnic…