NU devine cuvantul preferat al copilului tau pe la varsta de 2-3 ani. Nu, nu este al tau mai incapatanat decat altii, aceasta este o etapa de afirmare a independentei copilului. El refuza (cam orice), tu te enervezi, iar viata de familie devine cam agitata. Vestea buna este ca aceasta perioada trece si ca exista cateva trucuri care te ajuta sa ai o viata ceva mai usoara cu un mic incapatanat.
Copilul de 2-3 ani doreste sa conteste regulile – nu din dorinta de a ti se opune, asa cum ti se pare tie, ci pentru ca acesta este singurul mod prin care el poata sa inceapa sa se desprinda ca individ de mama si de tata si sa se raporteze la lumea din jur independent (vorba vine!)
Programul in joaca
Nu-i mai spune pas cu pas ce sa faca, care e programul, si transforma chestiunile pe lista de obligatorii intr-un joculet. ”Ce facem inainte sa mancam?” Va fi foarte incantat sa gaseasca singur raspunsul corect (Ne spalam pe manute) si, de vreme ce el a descoperit ce trebuie facutnu se va mai pune contra.
Lasa-l sa ia mici decizii
Tu doreai sa il imbraci in bluza cu magarus, el o vrea pe cea cu Fulger Mcqueen si de fapt, vrea orice altceva ii propui tu sa imbrace, chiar dintre tinutele lui preferate. Cel mai simplu este sa-i dai sa aleaga – doar intre doua optiuni. Eviti astfel scandalurile si il inveti sa ia decizii care, raportate la acel moment al vietii lui, par foarte mari. Nu te gandi ca asta e o joaca, ti s-a intamplat probabil sa vezi adulti care petrec 20 de minute in fata unui meniu, incapabili sa aleaga ce vor sa manance sau care intrebati ce doresc sa faca in weekend nu au vreo idee. Toate aceste mici alegeri din perioada primei copilarii sunt la baza procesului de luare a deciziilor importante in viata mai tarziu.
Asculta-l si intelege-l
Noi suntem parintii, noi stim mai bine si nu intelegem de ce se incapataneaza. Dar uneori copiii au motive intemeiate pentru a refuza sa faca ceva. Daca nu vrea sa manance, nu e pentru ca face mofturi, ci pentru ca nu poate inghiti cu niciun chip sandvisul cu fata zambitoare si ochi pe care tu te-ai chinuit sa-l faci timp de 10 de minute.
Impune-te prin argumente, nu prin forta
Faci asa, pentru ca asa spun eu, eu sunt parintele, tu copilul nueste un argument folositor pe termen lung. Nu-ti atrage respectul copilului, cel mult frica lui fata de tine si dezamagirea ca tati (sau mami) nu il intelege si-l forteaza sa faca ceva ce nu vrea.
Stabileste niste limite
Parintii nu iau in calcul idea de disciplina pana la 2-3 ani, considerand ca cel mic e…prea mic. Dar copiii au nevoie de limite si reguli inca din primul an de viata, pentru a-si putea organiza un univers pe care altfel nu-l pot cuprinde in imensitatea lui, cu putina experienta pe care o au. Regulile nu trebuie sa fie rigide, dar trebuie sa ii induca ideea de permis sau nu, inclusiv pentru siguranta lui. Daca cel mic va fi lasat de capul lui, cu prima ocazie in care va trebui sa se conformeze unor reguli (ne place sau nu, asa este organizata societatea) va face o criza de nervi.
