Copilul ii lasa pe cei din jur sau chiar ii ajuta sa-i repare ranile narcisice. Sa lasa reinvestit si se reinvesteste el insusi regasindu-si placeri si interese, incepe sa le acorde credit parintilor. Incearca sa-si gaseasca loc in familia noua si isi decopera fratele.
Incepe sa vada si avantaje in noua situatie familiala. Parcursul acesta este general si normal. Singura etapa ce poate fi sarita este aceea a simptomului, prin inlocuirea lui cu cu joc sau vis. Problemele apar atunci cand acest parcurs se cantoneaza intr-o etapa si nu se realizeaza pana la capat.
O alta posibilitate este aceea de a deplasa trauma de la nivelul afectiv catre cel intelectual, unde copilul poate incerca mai simplu si acceptabil social sa gaseasca solutii. Este o cale la indemana copiilor de scoala. Scoala apare ca un adapost, ca un loc de plasare a problemelor.
Copilul devine interesat si prins de activitatea intelectuala suprainvestita ce ii ofera siguranta evadarii de sine. Afectiv insa, copilul nu evolueaza, energia dezvoltarii este directionata catre intelect unde poate dobandi veritabile performante.
Atingerea etapei de acomodare la situatie presupune deja o maturizare afectiva a copilului si o elaborare a traumei prin care a trecut. In acest drum copilul are nevoie de sprijin. Adesea, parintii nu pot oferi un suport, fiind ei insisi prinsi in vartejul evenimentelor: mama este conectata la nevoile bebelusului si se confrunta cu stresul nesomnului si al solicitarilor permanente, iar tatal are grijile sale socio-financiare.
De aceea este important ca, inca din timpul sarcinii, sa fie pregatita posibilitatea primului copil de a migra afectiv de la mama catre o alta persoana adulta ce ii poate prelua si satisface nevoia de afectiune. Deschiderea familiei nucleare catre exterior, pentru un sprijin, poate fi o solutie.
Dificultatea elaborarii acestei schimbari familiale este demonstrata si de faptul ca multi copii ajung sa se impace cu situatia abia in terapie, desi se afla la varsta la care fratele real nu mai are o importanta pentru existenta lor.
Aparitia unui frate este ceva extrem de important in viata unui copil, ii schimba total lumea si nu poate trece de la sine, ca un guturai. Este important ca noi, parintii, sa sesizam nevoia copilului si a noastra de sprijin si sa permitem ca temeiul familiei sa fie sanatos, iar copiii sa poata beneficia de pe urma relatiei dintre ei.
Sursa: Cum intampinam copilul ca parinti, bunici, medici si educatori, Speranta Farca