Se pare ca parintii tineri de astazi traiesc cu impresia ca, avand copii, isi fac meseria; acesta este unul dintre aspectele importante care nu apar in datele statistice.
Parintii moderni asteapta, planifica si citesc. Ei stiu ca pot oferi cantitatea adecvata de atentie doar pentru doi sau trei copii, prin urmare stabilesc sa isi indeplineasca meseria de parinte pe cat este posibil de bine: facand-o ei insisi, nu delegand altcuiva sarcinile. Cand totul merge bine, rezultatul este o relatie aat de directa, incat poate sa para alarmanta din cauza intensitatii si a bogatiei ei.
Lipsa delegarii responsabilitatilor catre bone si ingrijitoare poate da nastere la dificultati. Triunghiul parinte-copil devine o realitate. Se poate observa ca parintii care se angajeaza in mod deliberat la aceasta meserie, cea de a-l ajuta pe copil sa porneasca cu dreptul pe drumul catre sanatatea mentala, sunt ei insisi individualisti. De acest individualism vor avea nevoie parintii mai tarziu, pentru propria lor dezvoltare personala. In societatea moderna, nivelul imposturii este in scadere.
Acesti parinti care simt ca au de indeplinit sarcinile trecute in fisa de post ii ofera copilului un mediu bogat, indiferent de varsta acestuia. Mai mult, daca exista oferte de ajutor din alta parte, parintii nu ezita sa apeleze la el. Dar acest ajutor trebuie sa fie de asa natura, incat sa nu submineze sentimentul responsabilitatii parintilor.
Nasterea unui nou copil poate fi o experienta valoroasa sau un motiv de tulburare pentru copilul mai mare, iar parintii care sunt dispusi sa ii acorde acestuia timpul necesar pentru a se adapta la noua situatie, reusesc sa evite erori care pot fi evitate.
Totusi nu trebuie sa ne asteptam ca, daca ne ingrijoram si ne gandim la aceasta situatie, putem preveni iubirea, ura si conflictul de loialitate. Viata este grea si este cea mai grea pentru copilul normal si sanatos aflat in intervalul de varsta 3-5 ani. Din fericire viata ne si recompenseaza si, in aceasta etapa de inceput, isi tine promisiunile, cu doua conditii: caminul sa fie stabil, iar copilul sa simta fericirea si multumirea din relatia parintilor.
Parintii care isi stabilesc ca obiectiv sa fie niste parinti suficient de buni isi asuma, in mod clar, o sarcina dificila. In plus, exista intotdeauna riscul sa nu fie recompensati. Se pot intampla multe lucruri neprevazute care sa scada rata de succes a parintilor, dar, din fericire, riscul de imbolnavire a scazut mult fata de acum 20 de ani.
Parintii cauta sa afle care sunt nevoile copiilor lor, iar asta este de mare ajutor, totusi sa nu uitam ca, daca relatia dintre parinti nu merge cum trebuie, acestia nu se pot iubi doar pentru a raspunde nevoii copiilor de a-i vedea intr-o relatie stabila.
Sursa: Copilul, familia si lumea exterioara, D. W. Winnicott