Copiii, baietii mai cu seama, fac adesea desene violente. Acest lucru nu este de mirare, daca luam in considerare multitudinea de imagini agresive pe care le vad zilnic.
Un studiu a scos la iveala faptul ca acei copii care se uita la desene o ora sambata dimineata, vad in medie saptezeci de acte agresive. Exista copii care deseneaza scene de lupta explozive, monstri care mananca oameni si tot felul de torturi groaznice si insangerate. In cele mai multe dintre cazuri, acest lucru indica existenta unei probleme.
Desenul poate constitui o cale potrivita pentru copii de a-si sublinia trasaturile agresive si poate fi un semn al unor bune aptitudini de a face fata acestora. Exista o multime de copii linistiti si timizi care deseneaza desene agresive si violente, pentru a exprima avanturi ale imaginatiei pe care nu le-ar fi pus niciodata in aplicare.
Desenele violente pot fi si ele un semnal al distresului, si trebuie sa cautam mai profund pentru a vedea daca exista motive de ingrijorare. De exemplu, Flaviu desena la varsta de zece ani incontinuu scene de batalie. Ii placea in mod deosebit sa deseneze scene cu avioane ale inamicilor si tancuri care explodau in mii de bucati, cu bucati de oameni care zburau peste tot. Caietul lui de scoala est plin cu astfel de desene, si uneori erau prezente si in cadrul temelor din din caietele sale, spre intristarea profesorilor.
Problmea lui Flaviu era fratele mai mic, care era lumina ochilor parintilor, in timp ce el era mai degraba oaia neagra. Fratiorul era un bun sportiv si apreciat la scoala. Flaviu era supraponderal, neindemanatic si incapabil sa invete ceva. Desi era in clasa a cincea, de abia putea sa citeasca. Cu siguranta avea motivele sale sa fie furios pe multe lucruri din viata sa, dar oare desenele erau o eliberare a furiei sale sau reprezentau un indiciu secret al unor probleme afective?
Este acest tip de desen obisnuit pentru un baiat de zece ani? Da. Violenta din povesti si desene si interesul pentru arme sau razboi ne creaza o senzatie de disconfort, dar nu reprezinta simptome de psihopatologie la aceasta varsta, in zilele noastre. Multi cercetatori sunt de parere ca baietii au predispozitie innascuta catre activitatile si jocurile agresive, care il pregatesc pentru rolul de „vanator” al adultului.
Desenele descriu persoane reale sau existente in viata copilului? Raspunsul la aceasta intrebare importanta este Nu. Flaviu desena oameni necunoscuti si nu descria agresivitatea oamenilor pe care-i cunostea. Aceasta este o distinctie importanta. Atunci cand un copil face desene agresive ale unor persoane reale, ce pot fi recunoscute, atunci aceste desene nu mai reprezinta o exprimare simbolica a sentimentelor sale.
Cu alte cuvinte furia pe care o simte un copil nu mai este un secret, iar copilul recunoaste acest lucru. Creatiile care arata agresiunea fata de persoanele reale din viata copilului trebuie intotdeauna considerate ca un strigat de ajutor.
Sursa: Limbajul secret al copiilor, Lawrence E. Shapiro