Una dintre functiile comunitatii traditionale este aceea de integrare sociala a mamelor de copii mici intr-un grup cu interese si preocupari comune. O astfel de comunitate este sustinatoare pentru mamele de copii mici deoarece ele isi satisfac sentimentul participarii sociale, se asigura ca nu sunt singure in trairile lor si ca acestea sunt normale.
Sunt comunitati stabilite ad-hoc, cu centru de gravitatie in nevoile si trairile comune. Orice comunitate, pentru a se constitui si exista, are nevoie de un spatiu stabilit si comun de intalnire, care pentru orasence poate fi parcul sau internetul.
Mamele din parc, cu copii de varste apropiate, se simt apropiate prin experienta, preocupari si trairi – de aceea isi vorbesc ca si cum s-ar cunoaste. Discutiile in astfel de grupuri sunt adesea superficiale, se discuta despre cum mananca si cum dorm copiii si foarte putin despre ceea ce mamele simt – dar informatiile se afla in subtext si sunt avid culese. Un exemplu asupra felului in care functioneaza sustinerea in aceste comunitati:
O mama poate intreba cum se trezeste noaptea copilul alteia. Ea poate primi un raspuns disimulat de dorinta cum ca acel copil doarme bustean. Cealalta mama merge insa ca teleghidata si are cearcane. Atunci, femeia care a intrebat nu se va mai ingrijora din cauza copilului ei ce se trezeste din doua in doua ore. Va vedea si mame cu copii mai mari cu cateva luni care au degajarea de a se plange, ele au „prins grai”, au trecut de la starea de adanca disperare – deci, este o stare ce trece in cateva luni. Este o informatie degajanta si pretioasa, care numai culeasa direct poate fi credibila si de inteles. Aceste informatii, existente mai mult in „subtext”, ofera un suport de neinlocuit pentru mama. Ea simte ca nu este singura ce trece printr-o astfel de solicitare, ca nu este singura cu sentimente ambivalente si ca se intrevede o iesire din aceasta stare, dovedindu-se astfel nepermanenta.
Mamele, prin simpla lor prezenta, isi ofera una alteia curaj si un model de supravietuire – desi discutiile se invart in jurul a cat a mancat copilul, ce hainute i-a mai cumparat si cum este vremea – suportul afectiv este foarte mare, fiecare o intelege pe cealalta pentru ca ea insasi stie prin ce trece. Oricum, daca aceasta comunitate de mamici nu este gasita in prima luna, ea va fi descoperita in lunile urmatoare, caci nevoia este prea mare si nimeni altcineva nu ofera suportul necesar.
Sursa: „Cum intampinam copilul ca parinti, bunici, medici si educatori” – Speranta Farca
