Toate mamele singure se ingrijoreaza ca absenta tatalui se va repercuta asupra copilului. Din ce moment incepe un copil sa se simta frustrat de faptul ca nu are tata? Trebuie sa i se vorbeasca despre asta, nu va avea in cresterea sa, dificultati de identificare ca barbat, avand in vedere ca va fi inconjurat mai ales de femei?
Pentru a se dezvolta normal, o fata, la fel de mult ca si un baiat, are nevoie de o prezenta masculina. Aceasta femeie nu are defel rude masculine? Pana la urma o femeie nu poate sa traiasca fara sa aiba relatii de prietenie cu barbati sau cu familii de tineri casatoriti. Mai tarziu, la gradinita, copiii si adultii din jurul lor vor ilustra pentru ei sexualitatea in dubla sa forma, masculina si feminina.
In orice caz, un copil, fata sau baiat, nu se poate dezvolta crezand – in lipsa unui sot legal sau a unui prieten intim al mamei sale – ca, atunci cand va fi mare, va fi femeie (daca e un baiat) sau ca dorinta lui fata de celalalt sex este interzisa (daca e o fata care vrea sa se identifice in toate cu mama sa celibatara). Acestea nu sunt decat doua exemple pentru a aborda o problema importanta, anume necesitatea de a-i vorbi copilului despre felul in care a fost conceput; de a-i spune care este pentru el punctul de plecare al cunoasterii de sine si al valorii sale pentru cel ce il iubeste si se ocupa de educatia lui.
Cum trebuie spus acest adevar–pentru un copil crescut de mama sa in imprejurari deosebite, adevarul cu privire la tatal adevarat trebuie rostit cu referire la numele de familie. Acesta poate fi numele unui tata pe care copilul nu il cunoaste, care poate a existat la inceput, dar a murit sau l-a parasit, mai ales intr-o familie in care nu exista ca inlocuitori, bunici sau unchi dinspre tata, sau in alte situatii, mama a divortat cand copilul era foarte mic si s-a recasatorit sau si-a reluat numele de fata. Oricum, copilului, fie ca e fata sau baiat, ii se va explica tot in ceea ce il priveste pe tata, cu referire la numele sau din actul de nastere.
Cand copilul poarta numele mamei – cand copilul poarta numele de fata al mamei, nu este imposibl ca el sa-si spuna problema incestului mamel sale, mai ales daca o persoana din familie ocupa un loc tutelar. Lipsa unor explicatii cu privire la nume si la legea care i-au fost impuse copilului la nastere, pornind de la imprejurarile conceptiei sale si de la relatiile mamei care l-a nascut cu tatal sau adevarat blocheaza, mai devreme sau mai tarziu, intelegerea limbajului, viata lui afectiva sau viata sociala.
In cazul mamei celibatare, intr-un mediu feminin, adevarul cu privire la conceperea sa trebuie spus baiatului, insa fara a-l blama pe tatal sau, indiferent de imprejurarile in care a avut loc relatia sexuala care a dus la nasterea lui si, daca este posibil, fara patos si fara sentimente de culpabilitate sau care sa sublinieze sacrificiul mamei.
Sursa: Cand apare copilul, Francoise Dolto
