Multi copii mici isi exprima durerea si furia fata de un parinte vorbind despre fuga de acasa, planificand sau chiar actionand astfel. Adolescentii care fug de acasa isi exprima acelasi tip de sentimente de durere si furie.
Acestia fie nu si-au dezvoltat deprinderi adecvate pentru comunicarea suferintei, fie au senzatia ca mediul lor familial este insuportabil. Fuga de acasa este o forma de comunicare si o incercare de rezolvare a problemelor.
Interventie posibila:
- Raspunde cu empatie suferintei copilului atunci cand vorbeste despre sau cand se intoarce dupa ce a fugit de acasa;
- Nu-l face sa se simta nici important, nici rusinat;
- Accepta ca fuga de acasa este modaliltatea copilului de a-si exprima furia si suferinta;
- Nu reactiona impunand doar restrictii sau pedepse, din moment ce acestea nu vor face decat sa sporeasca sentimentul de instrainare al copilului;
- Apeland la tact, spune-i ca esti ingrojorata in legatura cu siguranta lui;
- Daca fuga de acasa recidiveaza, apeleaza la specialist pentru a te ajuta, pe tine si pe copil, sa identifici sursa furiei si a suferintei si sa gasesti cai eficiente de abordare a acestora;
- In special cand vine vorba de adolescenti, nu permite acestui comportamnent sa devina un tipar, este mai bine sa apelezi la ajutor cat mai devreme.
Ideile delirante – Acestea distorsioneaza un aspect al realitatii. In cazul in care copilul tau are astfel de idei, se poate sa fie dificil sa intelegi unele dintre faptele sale si/ sau motivele care stau la baza acestora. De pilda, se poate ca fiul tau sa creada ca profesorii vor sa-l lase corigent. Este de parere ca acestia dau lucrari de control si teze in asa fel incat el sa nu ia note de trecere si se hotaraste sa nu mai mearga la scoala.
Convingerea nu se schimba foarte usor, intrucat el o vede ca fiind „realitate”. Situatia aceasta este opusa povestii inventate de un copil mai mic, care doar are fantasmele si stie ca realatarea lui nu este reala. Explicatiile delirante sunt mai des intalnite la copiii mai mari si la adolescenti.
Din punct de vedere psihologic, copilul poate sa prezinte astfel de idei delirante cand se simte vulnerabil, lipsit de protectie si coplesit de emotii extrem de tulburatoare.
Interventie posibila: Ideile delirante sunt ganduri care nu se pot schimba usor prin intermediul ratiunii, insa te poti ocupa de copilul tau intelegand profunzimea problemei sale.
- Ajuta-ti copilul sa vorbeasca despre sentimentele lui dureroase;
- Da dovada de empatie fata de problemele lui;
- Apeleaza la o consultatie de specialitate pentru a stabili ce poti face pentru a-l ajuta sa diminueze acest mod de a stapani problema precum sursele necunoscute de stres.
Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan
sursa foto: crosswindsyouth.org
