Dr. Raluca Teleanu, sefa sectiei de Neurologie pediatrica de la Spitalul de Copii „Victor Gomoiu“ din Capitala, dezvaluie, atat din experienta de medic, cat si din cea de mama, sfaturi pretioase pentru protejarea creierului copiilor dinainte de a se naste pana la varsta adolescentei
Creierul copilului se dezvolta in prima luna de viata intrauterina, deseori inainte ca mama sa afle ca e insarcinata. Cand bebelusul vine pe lume, creierul este pregatit sa formeze conexiuni. La 3 luni, creierul are 1.000 de trilioane de sinapse. Orice informatie pe care bebelusul o primeste creeaza o sinapsa. Dar cel mai mult creierul invata din iubire, spune dr. Raluca Teleanu (43 de ani), neurolog pediatru. Despre cat de importanta este prezenta parintilor in viata copiilor, despre cum ne putem intelege copilul dincolo de cuvinte, despre problemele neurologice care apar tot mai des in randul celor mici, despre copiii autizati de televizor ne vorbeste in continuare dr. Raluca Teleanu.
In viata intrauterina, ce se dezvolta mai intai: creierul sau inima?
Dr. Raluca Teleanu: Se dezvolta mai intai creierul, apoi si inima, cumva. Dar ceea ce spun de nenumarate ori este faptul ca atunci cand ramanem insarcinate, deseori nu stim lucrul acesta, dar creierul incepe sa se formeze chiar din acele momente. Vorbind cu mamicile de-a lungul anilor, mi-am dat seama ca multe greseli s-au intamplat in prima luna de sarcina.
Atunci cand apare o boala grava, deseori exista aceasta intrebare: de ce copilul meu? Aici ar putea fi raspunsul si pentru unele probleme neurologice?
Cateodata gasim o cauza, cateodata nu gasim. Dar in orice caz este de avut in vedere ca atunci cand ne gandim sa concepem un copilas este bine sa fim deja pe un tratament cu acid folic. Sa existe macar aceasta precautie. Acidul folic este foarte util pentru ca poate impiedica aparitia unor malformatii ale maduvei spinarii. De altfel, acest tratament este un supliment nutritiv, nu un medicament. Revenind la dezvoltarea creierului, acesta se formeaza pana la o luna si ceva de sarcina. In momentul in care mama isi da seama ca este insarcinata, creierul deja e destul de bine format. Tot ce s-a intamplat in prima luna de sarcina poate sa afecteze creierul. De exemplu, daca mama a luat in perioada respectiva antibiotic sau a fost expusa la radiatii ori i s-au intamplat diverse evenimente traumatice, lucrurile acestea isi pot pune amprenta asupra dezvoltarii ulterioare a creierului.
Se pot depista aceste probleme in timpul sarcinii?
Acum suntem in epoca in care putem face multe investigatii, ecografii performante. Dar oamenii pun totul pe ecografie. Pana la urma, ecografia este limitata, nu ai cum sa vezi lucruri de mare finete. Poti vedea lucruri mari si te poti orienta, dar de multe ori malformatiile care se vad sunt depistate in luni mari de sarcina si atunci discutam deja de a omori un copil, nu de a face o intrerupere de sarcina. E bine de stiu ca in Romania se poate face RMN fetal si, atunci cand exista dubii, este bine de facut aceasta investigatie, pentru ca se vede mult mai bine creierul copilului la RMN decat pe ecografie.
Cum este creierul copilului cand vine pe lume? Ce functii are?
Creierul copilului este pregatit cu tot ce-i trebuie, doar ca nu stie sa interactioneze cu noi. Dar, non-verbal, certitudinea mea este ca nou-nascutul interactioneaza. Toate mamicile spun ca isi simt copiii si acesta este un lucru real. Chiar daca nu tot ce simtim putem sa dovedim stiintific, sunt multe studii care arata ca fatul aude, pentru ca in momentul in care exista un zgomot puternic, el se misca. Se mai stie ca bebelusul recunoaste dupa nastere vocea mamei sau melodia auzita in timpul sarcinii, ceea ce il calmeaza. In primele zile de viata, creierul insa este lipsit de conexiuni, este un creier pregatit sa intre in actiune. Conexiunile cerebrale se formeaza in functie de ceea ce simte, ceea ce vede, ceea ce miroase, ceea ce intuieste ca se intampla in jurul lui. Creierul se dezvolta cel mai mult din atingere, din iubire, din cuvinte frumoase spuse pe un ton cald. Acestea sunt lucruri care isi pun amprenta asupra creierului si raman pe viata. De aceea, este important sa stam cat trebuie cu copiii in primele luni de viata. Asa cum stim, in societatea in care traim, lumea e grabita sa se intoarca de multe ori la serviciu. Insa copiii au nevoie de afectiune pe care nu le-o poate da decat mama, cel putin la inceput, ulterior pot interveni bone, bunici. Parintele este de neinlocuit. Legatura care se creeaza intre copil si parinte este unica.
Cum invata copilul ca este „EU”
Multe mame se intreaba cand este normal ca bebelusul sa zambeasca sau sa vorbesca. Va rugam sa punctati cateva etape ale dezvoltarii normale in primul an de viata.
Procesul de invatare incepe de la nastere. Orice lucru pe care il faci cu copilul, de la baita zilnica la masaj, de la o imbratisare la un cuvant frumos spus, este un proces de invatare. Copilul de 3 luni deja este capabil sa zambeasca celor din anturaj. La 6 luni incepe sa gangureasca, sa inteleaga mai multe lucruri. Oricum, as vrea sa mentionez ca ei inteleg intotdeauna mai mult decat exprima si trebuie tratati ca si cand ar intelege tot. Spre varsta de 1 an, majoritatea copiilor au un minimum de limbaj achizitionat si sunt capabili sa comunice cu cei din jur. Toate experientele pe care copilul le are pana la 3 ani inseamna invatare. Si acest lucru nu inseamna neaparat sa il invatam litere, animale, culori. El invata din tot ceea ce i se intampla. In primii 3 ani de viata, volumul de informatie pe care copilul il acumuleaza este imens, dar cu timpul ramane doar cu ceea ce utilizeaza des, ceea ce ii este de folos, pentru ca restul conexiunilor daca nu sunt folosite dispar.
Articol preluat din www. adevarul.ro.
