Sunt martoră, de multe ori, la situatii în care copiii impart sau ba jucării și sunt martoră și la conflicte care apar după… O fi bine sau nu să învățăm copiii să împartă jucăriile cu ceilalți?
Psihoterapeutul John Gottman a condus un experiment cu scopul de a studia cum anume se formează prieteniile în copilărie. A selectat copiii de aceeași vârstă care nu se cunoșteau între ei și i-a lăsat să se joace unii cu ceilalți. Copiii s-au întâlnit de-a lungul mai multor sesiuni, timp de o lună, iar sesiunile lor de joacă erau filmate.
A constatat faptul că viitorii prieteni erau cei care discutau și cădeau de acord asupra unei activități care să le placă amândurora, în timp ce copiii care nu reușeau să discute, să descopere interesele și ceea ce le facea plăcere amândurora nu deveneau prieteni. În același timp, cei care deveneau prieteni erau mult mai dispuși să împărtășească emoții, informații despre ei înșiși, în comparație cu cei care nu reuşeau să devină prieteni. Încrederea în celălalt a fost elementul de bază în construirea prieteniei.
A împărți jucăria cu celălalt copil este, într-adevăr, un element important în formarea prieteniilor. Însă, trebuie să ținem seama de anumite caracteristici de vârstă. La doi ani și-un pic, copilul întră în faza negației, în care spune „NU” la orice îi ceri, este posesiv cu lucrurile lui, astfel că jucăriile sunt numai „ale lui”. Și asta pentru că acum el este focalizat pe propria persoană, este egocentric și acum învață sensul cuvântului „eu”. A împărți jucăria cu un alt copil presupune un efort de adaptare foarte mare, iar acum copilul nu are formate aceste abilități. Inevitabil, vor urma conflictele. Este foarte important ca tu, părintele lui, să intervii și să mediezi conflictul cu calm, fară a forța copilul să împartă jucăria cu celalalt. Riscăm să obținem efectul invers (vrem să-l învățăm să fie generos, să împartă jucăriile cu ceilalți, însă copilul se va simți forțat și, data viitoare, va fi „mai îndârjit” în atitudinea lui și nici nu va fi motivat să rezolve situația conflictuală).
Abia în jurul vârstei de 3 ani copilul este pregătit să se joace împreună cu alți copii și va dori, din ce în ce mai intens, să o facă. În parc, la o zi de naștere, la un loc de joacă el va dori să se joace cu ceilalți copii. Comportamentul de cooperare, rezolvarea conflictelor se învață doar prin interacțiunea cu ceilalți. Nu-i impuneți cu cine să se joace! Mai important este să învețe să socializeze, să-și facă prieteni fără ca adultul să intervină în acest proces (de alegere a prietenilor). Ajutați copilul să găsească soluții nonagresive în cazul conflictelor. Asta înseamnă că, în loc să-l fortați să dea jucăria lui altui copil (pentru că și acel copil vrea să se joace cu ea), ați putea să-i oferiți o solutie: „Uite, te poti juca tu 10 minute cu ea, apoi i-o dai și lui 5 minute!”. Dacă vrea el să se joace cu jucăria altui copil, ați putea să-l învățați să negocieze: ”Îmi poți da și mie jucăria ta după ce te joci tu cu ea?”, ”Vrei să ne jucăm împreună cu jucăria ta?” etc. De asemenea, învățați-l să se pună „în papucii altuia”: „Ti-a plăcut când Matei ți-a smuls jucăria din mânuță? Ți-a plăcut când Alex nu a vrut să-ți dea și ție jucăria?”. „Cum te-ai simțit?” Numiți emoția și discutați pe marginea ei. Folosiți, ulterior, jocul cu păpușile pentru a exersa cu copilul acest tip de comportament. Este foarte posibil că puiuțul vostru să nu vrea, pur și simplu, să dea din jucăriile lui. Nu e nicio problemă, nu trebuie să-l forțați, dar puteți să-i spuneți consecințele acestui comportament: „Ok. Dacă tu nu vrei, poți să nu dai jucăria, dar dacă tu vei vrea să te joci cu jucăria altui copil, s-ar putea ca nici el să nu vrea să ți-o dea.” Este foarte posibil să avem parte de emoții puternice, de țipete, plânsete, copilul să fie frustrat. Până la urmă, este și firesc să te simți așa. Scopul nostru nu este să ne ferim copilul de frustrare, ci, mai degrabă, să-l învățăm cum să-și gestioneze eficient, nonviolent, frustrarea și emoțiile puternice care intervin. Este lungul și firescul drum al maturizării emoționale, este un element important al dezvoltării inteligenței emoționale.
Nu în ultimul rând, nu uitați de exmplul personal, care este cel mai puternic dintre toate metodele de învățare!
Mirela Tiganas
Psiholog clinician specialist/psihoterapeut
0751291115
mirela.tiganas@gmail.com