Din momentul „zero” al venirii noastre pe lume, plângem. Dacă nu o facem, acest lucru e semn că ceva nu e în regulă. Astfel, când suntem bebe, plânsul este primul semn pe care-l dăm pentru ca ceilalţi să ştie că suntem acolo. La naştere, cu cât plângem mai tare, cu atât e mai ok.
Plânsul este prima formă de comunicare a bebeluşului (de după viaţa intrauterină). De regulă, copii plâng pentru a semnaliza, a comunica ceva anume. În primul an de viaţă, cu atât mai mult, plânsul este forma principală de comunicare a bebeluşului cu părinţii săi, cu lumea înconjurătoare.
Odată cu creşterea copilului, cu înaintarea acestuia în vârstă, plânsul se rafinează, se diferenţiază şi capătă diverse funcţii (inclusiv cea de manipulare, atât la copii, cât şi la adulţi). Cu alte cuvinte, bebe plânge pentru a ne spune ceva, pentru a ne comunica ceva.
Ce ne poate spune bebe?
Ar putea să ne spună că îi este foame. Atunci, tot ceea ce trebuie să facem este să-i dăm să mănânce. Chiar dacă l-aţi hrănit cu puţin timp în urmă şi, încercând să-i faceţi o rutină/program al hrănitului, nu-l lăsaţi să plângă de foame. Mai daţi-i să mănânce, poate chiar nu s-a săturat; ascultaţi ritmul bebeluşului înainte de a-i forma rutina hrănitului.
Ar putea să ne spună că îi este sete. De preferat ar fi să-i dăm un biberon cu apă sau cu ceai, NU lapte. Sunt medici care nu recomandă apa/ceaiul până la o anumită vârstă a bebeluşului. Consultă–te cu el! Dar sunt bebeluşi care, pur şi simplu, cer apă sau ceai şi nu se pot linişti doar cu lapte. Ascultaţi–vă copilul, ascultaţi–vă propriul instinct matern, dar consultaţi–vă şi cu medicul pediatru pentru a lua cea mai bună decizie.
Ar putea să ne spună că are un disconfort (fizic). Dacă nu-i este foame şi nici sete, este posibil să fie ud şi atunci, pasul următor este să verificăm pampersul. E plin? Schimbă-l! Nu e ud şi totuşi plânge? Verifică dacă ai pus corect pampersul sau dacă acesta i-a produs vreo iritație bebeluşului tău. Un alt disconfort este cel termic: poate îi este prea frig şi trebuie învelit, încălzit; poate îi este prea cald şi atunci trebuie dezvelit, dezbrăcat (bunicile, mai ales, au tendinţa de a înfofoli bebeluşul, de teamă să nu-i fie frig. Fiindu-i cald, îi creăm bebeluşului un disconfort similar cu acela pe care-l simte când îi este frig. Corpul copilului este suficient de deştept pentru a şti singur când îi este cald şi când nu – exceptând cazurile speciale).
Ar putea să ne spună că-l doare ceva. Fie că-l doare burtica pentru că are colici, fie că-i iese vreun dinţişor, fie că are gaze sau nu poate să eructeze, nu ignoră durerea, nu o minimaliza, ci fii alături de bebe, dragă părinte, şi nu-l lăsa să sufere singur. Ia-l în braţe, leagănă-l, ţine-l la pieptul tău, lipeşte–ţi obrazul de obrăjorul lui, lasă-l să te simtă aproape. Vezi cum poţi atenua durerea fizică!
Ar putea să ne spună că este, pur şi simplu, obosit. Da, şi bebeluşii sunt obosiţi, epuizaţi. Bebe a stat deja suficient de mult timp treaz şi poate
să scâncească sau să plângă în hohote de oboseală. Unii adorm repejor, alţii se enervează de-a binelea. Dragă părinte, ia bebeluşul în braţe, leagănă-l, cântă-i. Dacă plânsul e de la oboseală, se va linişti când va fi legănat, luat în braţe.
Ar putea să spună că atmosfera din casă este una tensionată şi că în aer pluteşte stresul. Copiii preiau extrem de uşor emoţiile adulţilor/părinţilor. Dacă sunteţi voi înşivă, ca părinţi, tensionaţi (pentru că poate aţi avut o zi mai proastă la serviciu, v-aţi certat cu un prieten, sau doar sunteţi obosiţi după o zi întreagă de muncă) bebeluşii vor prelua aceste emoţii şi vor comunica acest lucru, cum altfel, decât prin plâns – un plâns nervos şi ţipător. Trage aer în piept, respiră adânc şi rar de trei ori şi „resetează–te”. Ai să vezi cum, că printr-o minune, bebeluşul a încetat să mai plângă.
Ar putea să spună că vrea luat în braţe. Foarte bine! Ia-l în braţe, alintă-l, cântă-i! Poate lui chiar îi este dor să fie luat în braţe şi are nevoie să se bucure de atenţia ta.
Pur şi simplu plânge! Deşi pare să nu aibă nimic, copilul plânge în mijlocul zilei, plânge şi noaptea. Însă, bebe nu plânge din nimic, un motiv există! Lasă instinctul să te conducă, iar dacă eşti îngrijorat, sună medicul!
Mirela Tiganas
Psiholog clinician specialist/psihoterapeut
Tel.: 0751291115