Ne aflăm în anul 2017. Pare un an scos din poveștile și filmele SF pe care le adoram în copilărie și de care acum râdem când observăm cât de pripite s-au dovedit a fi în prezicerea rapidității cu care omenirea va evolua. Asta, însă, nu înseamnă că stăm pe loc. E o eră a drumului nostru spre desăvârșire, chiar dacă e o cale anevoioasă, marcată de tulburări sociale și ignoranță născută din materialism.
Și totuși, o numim „era noastră”. Încă din secolul al VI-lea, un teolog pe nume Dionisie cel Smerit i-a învățat pe oameni să numere anii în funcție de nașterea lui Iisus Hristos. Calendarul, așa cum îl știm astăzi, a fost definitivat în anul 1582 de către Papa Grigore al XIII-lea. Astăzi aproape toate țările din lume îl folosesc, fie că îl acceptă sau nu pe Hristos drept mântuitor.
De ce această introducere? Prea des este percepută credința ca fiind inamicul modernității. Chiar dacă, încă din Evul Mediu, biserica a susținut învățătura, știința și artele, astăzi este văzută ca o piedică în calea dezvoltării societății contemporane. Un paradox, nu-i aşa?
În adevăr, religia nu este lipsită de păcate. Însă credința pură servește, de mai bine de 2000 de ani, drept inspirație pentru nenumărate minți luminate, care au dus umanitatea pe culmile creației. Iar timpul însuși continuă să fie martor la acel moment unic din istorie când Lumina divină s-a întrupat în Betleem.
Dar ne aflăm în 2017, după Hristos. Ceea ce nu demult era o sursă de inspirație divină, astăzi este văzută ca o glumă care durează de prea mult timp. Oamenii nu își pierd credința, ci aleg de bunăvoie să o ignore – fie ca un gest de rebeliune, fie ca rezultat direct al preocupării lor mult prea materialiste.
Dintre instituțiile care încearcă să readucă credința în atenţia omului modern din România, una s-a remarcat, în ultimii ani, prin luciditatea și conștiința de sine cu care încearcă să promoveze valorile creștine. Revista Lumea Credinței s-a născut în 2003, inițial având numele de „Credința Ilustrată”. Chiar dacă apărută la 14 ani după căderea comunismului (tot 14 ani fiind azi şi vârsta revistei), nevoia unui ghid ilustrat de spiritualitate ortodoxă nu dispăruse, astfel că entuziasmul cititorilor nu s-a lăsat așteptat. După doar trei numere lansate, „Credința Ilustrată” devine Lumea Credinței, forrmă în care o găsim și astăzi la tarabe. Directorul editorial, Răzvan Bucuroiu, vorbește despre acele vremuri:„Desigur, existau câteva reviste/periodice cu iz bisericesc ortodox în tiraje sfioase și cu difuzare tip ‘samizdat’ și care erau aproape de necitit. De altfel, declar cu mândrie și amărăciune în acelaşi timp că am inaugurat era full color, era magazinului ilustrat cu imagini din viața reală, a reportajului tip travel, a leacurilor&rețetelor mânăstirești scrise așa cum trebuie, a interviurilor neconvenționale. Iar tirajele de atunci spuneau totul: 40-50.000 exemplare lunar.”
În 2017 tirajul Lumea Credinței numără 12.000 de exemplare. Însă bogăția conținutului său se întinde la 80 pagini de informație, interviuri, gânduri sau fotografii ale membrilor lumii creștin-ortodoxe, atât din România, cât și din afară. Pentru că ce ar fi biserica fără trupul ei, format din fiecare credincios în parte?
Toți cei care lucrează la revistă înțeleg credința ca pe una din multele nevoi ale omului modern, la fel ca sănătatea, educația, divertismentul. Acest „crez” este motorul care a făcut Lumea Credinței să funcționeze atâta timp. Iar această revistă spirituală rezistă pentru ca atinge cu adevărat sufletul cititorilor.
