Dupa nastere, tanara mamica poate parasi maternitatea impreuna cu bebelusul intr-o perioada de 3-7 zile in functie de felul acesteia. Pentru nasterile normale sunt necesare 3-4 zile, iar pentru nasterile prin operatia cezariana, durata de recuperare este mai lunga, fiind necesare aproximativ 8 zile.
Asadar, daca nu sunt intampinate alte dificultati legate de sanatatea mamei sau a nou-nascutului acestia pot parasi maternitatea dupa scurt timp.
La plecare, mama trebuie sa aiba o discutie amanuntita cu doctorul pediatru despre starea copilului. Ea trebuie sa cunoasca:
- greutatea bebelusului la nastere, dar si greutatea in momentul iesirii din maternitate;
- sfaturi legate de alimentatia bebelusului;
- laptele ce i-a fost administrat in timpul sederii acestuia in maternitate;
- vaccinurile administrate;
- scorul Apgar;
- testele realizate de catre medici;
- bolile cu care s-a nascut si medicatia corespunzatoare;
- daca a fost resucitat in timpul sederii in maternitate.
Tanarul tatic nu trebuie sa uite ca responsabilitatile sale devin din ce in ce mai mari. Ca atare, trebuie sa fie atent si sa ceara sfatul personalului medical cu privire la transportul mamei si al bebelusului pentru a le asigura acestora cel mai bun confort. Ajunsi acasa, acesta se va ocupa intru totul de aprovizinarea locuintei. Intrucat tinerii tatici nu sunt foarte descurcareti in ceea ce priveste sprijinirea mamei in cresterea celui mic la inceput, acestia trebuie sa fie preocupati si sa roage o persoana apropiata mamei pentru ingrijirea celor doi.
Odata ajunsi acasa, proapetii parinti trebuie sa aleaga pentru bebelus un medic de familie, de regula pediatru, care va face vizite la domiciliul bebelusului. Va fi cantarit si masurat la orice consult, i se vor administra vaccinurile obligatorii, dar si vitaminele necesare, i se vor da mamei indicatii cu privire la alimentatia acestuia.
Inainte de prima vizita la medic este indicat a se intocmi un caiet al celui mic pe care sa fie specificate clar numele si prenumele, data si locul nasterii, scorul Apgar, greutatea la nastere, nelamuririle mamei, modul de alimentatie, vaccinurile administrate, alte medicatii, boli ale copilului, dar si progresele acestuia pe parcursul primelor etape de viata, cum ar fi: primul zambet, primii pasi, primul cuvant.
Asadar, aducerea celor doi acasa trebuie sa reprezinte o preocupare constanta pentru tanarul tatic. Acesta nu trebuie sa uite de acordarea unei atentii sporite mamei, care parcurge perioada „lacrimilor de lahuzie”, putand plange din orice amanunt, lucru destul de periculos pentru aceasta.
