Trecerea catre etapa asezarii bebelusului pe olita reprezinta o etapa indelung asteptata pentru parinti. In ceea ce ii priveste pe cei mici, acestia nu pot fi la fel de fericiti intrucat nu vor cunoaste ceea ce li se cere, de fapt. Este indicat ca lucrurile sa fie luate cu mult calm, fara prea mare agitatie si fara a-l forta pe cel mic sa faca un anumit lucru. Din dorinta de a se lipsi de schimbatul scutecelor, parintii pot deveni adesea autoritari in relatia cu copii lor in ceea ce priveste asezatul pe olita. Este un lucru total contraindicat intrucat copilul se poate speria de comportamentul parintilor, capatand un sentiment de teama ori de cate ori este indrumat sa se aseze pe olita.
Asezatul celui mic pe olita nu trebuie sa se faca decat dupa ce acesta a capatat anumite deprinderi, si anume:
– poate sta in fundulet nesprijinit;
– cand ii place sa stea pe olita fiind incantat de coloristica acesteia;
– cand vine dupa dumneavoastra in baie;
– cand incepe sa va imite;
– cand stie ce inseamna „a face pipi” si „ a face caca”
De regula la fetite un astfel de procedeu incepe mai devreme decat la baietei. Dupa indelungi asteptari, fetitele se pot aseza pe olita, intelegandu-i sensul in jurul varstei de un an si jumatate, pe cand baietii percep acest lucru in jurul varstei de doi anisori.
Atunci cand doriti sa va invatati copilul sa se aseze pe olita nu il certati daca se aseaza imbracat pe aceasta, in acest mod i se va crea un sentiment de apartenenta a obiectului respectiv.
Obligarea sa stea in aceeasi pozitie ore in sir vor determina o reactie putin dorita de bebelus, acesta putandu-se manifesta prin plans si suparare. Pentru a-l face sa inteleaga la ce foloseste olita este bine sa ii explicati chiar pe intelesul celui mic care este sensul acesteia. Dar pentru un astfel de lucru trebuie sa cunoasca sensul cuvintelor „pipi” si „caca”.
Dupa ce s-a obisnuit cu statul pe olita imbracat incercati sa il asezati fara scutec si sa ii pronuntati cuvintele mai sus aratate. Secretul reusitei consta in relatia pe care o veti construi cu acesta, trebuind sa stati alaturi de el in aceste momente, vorbindu-i, mangaindu-l sau rostindu-i un cantecel. Prezenta parintilor il va incuraja in demersul sau catre o astfel de deprindere elementara.
Articol realizat de Tatiana Tuţă
