Furia este un sentiment uman firesc, care comunica stresul copilului si care-i confera energia necesara pentru a face ceva in legatura cu el. Devine o problema atunci cand se manifesta prea repede, prea intens sau daca nu este exprimata corespunzator.
In cazul in care copilul se infurie prea repede, inseamna ca reactioneaza imediat sau exagerat la orice factor stresant. Acest lucru poate indica o toleranta scazuta la frustrare. Printre factorii generatori se numara lucruri care provoaca iritare imediata sau care priveaza copilul de placere, ca de pilda solicitarea de a inchide televizorul sau de a termina convorbirea telefonica. Sau poate fi vorba de elemente iritante de lunga durata care se afla la baza unui prag scazut de izbucnire, ca de exemplu o dorinta neimplinita de a fi copil unic sau ca parintii divortati sa se impace.
Copilul isi poate indrepta furia catre o persoana care este vazuta ca refuzandu-i aceste dorinte. De pilda, copilul tipa la parinte atunci cand este rugat sa aiba grija de copilul mai mic sau sa-si faca temele. Ori isi directioneaza furia catre o persoana indirect legata de stresul resimtit: tipa la parintele vitreg (furie legata de divort), la fratiorul nedorit (furie impotriva parintilor pentru ca nu-i acorda suficienta atentie) sau chiar la un martor nevinovat (furie fata de un membru al familiei sau fata de un prieten de familie).
In sfarsit, se poate sa-si orienteze furia catre orice reprezinta sursa stresului: un manual scolar, bicicleta stricata sau semnul “interzis mersul cu skateboardul”. Comportamentul si cuvintele pot fi potrivite pentru un copil de varsta lui. Sau poate ca nu.
Adesea, furia este insotita de ale sentimente cum ar fi jena, teama si tristetea. Aceste sentimente pot fi evidente sau umbrite si ascunse de furie si pot, totodata, sa contribuie la intensitatea furiei exprimate de copil. De exemplu, copilul este in principal foarte trist, desi e oarecum si furios in legatura cu faptul ca a pierdut ceva ce-si dorea cu ardoare. Este posibil sa nu fie capabil sa gestioneze complexitatea experientei interioare si, prin urmare, mahnirea intensa a copilului este uneori exprimata pur si simplu ca furie. Acelasi lucru poate fi valabil si in cazul fricii. Furia poate ascunde o frica neacceptata.
Sentimentele de furie fac parte din viata, dar cand furia este prea intensa, frecventa, de durata sau cand este exprimata in maniere distructive si nocive, ea trebuie tratata. Expresiile persistente, excesive sau daunatoare ale furiei pot avea legatura cu tulburari specifice, cum ar fi depresia sau modificarile dispozitiei.
Interventie posibila: incepe sa discuti cu calm cu copilul, despre felurile in care furia lui este o problema.
- Incearca sa identifici factori de stres specifici cu care se confrunta copilul. Discuta despre ei si accepta-i, pentru a-l ajuta sa nu se mai simta singur in necazul lui;
- Intr-o situatie de schimbare a modului sau de viata sau in cazul unui eveniment major, asculta activ sentimentele de jena, frica sau tristete pe care copilul are nevoie sa fie ajutat sa le identifice si sa le gestioneze;
- Cauta modalitati de imbunatatire a tolerantei de stres a copilului. Ajuta-l sa enumere cateva moduri de autolinistire atunci cand este tulburat sau sa dezvolte interese care ii vor amplifica sentimentele pozitive in legatura cu propria-i persoana;
- Incurajeaza-l sa utilizeze mai degraba cuvinte, nu actiuni, pentru a-si exprima furia;
- Sprijina-i incercarile de a-si exprima gandurile si sentimentele intr-un mod constant si clar, si nu in izbucniri scurte, zgomotoase si razbunatoare;
Daca situatia nu da semne de imbunatatire, apeleaza la o interventie de specialitate!
Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan
