Fiecare părinte este nerăbdător că bebeluşul lui să facă primii paşi. De multe ori se fac greşeli, punându-l înainte de vreme în picioare să exerseze mersul, ceea ce poate duce la anumite dezechilibre la nivel osos sau articular.
Mersul este o mişcare automatizată, după ce a fost deprinsă. Mersul înseamnă dezechilibrări şi reechilibrări permanente.
Cum se pregăteşte bebeluşul pentru mers?
După etapa de mers în patru labe, copilul începe să se agaţe de diferite obiecte şi să se ridice în picioare pentru a se pregăti de mers. Primii paşi sunt făcuţi către lateral, ţinându-se de bară pătuţului sau marginea canapelei, iar apoi începe să-şi desprindă mâinile încercând să-şi menţină echilibrul.
Un element foarte important pentru mersul independent este sincronizarea mâinilor cu picioarele , de aceea se pune accent pe mersul în patru labe al copilului (etapă anterioară de dezvoltare neuromotorie).
La început copilul merge cu baza mare de susţinere, cu picioarele depărtate unul de celălalt şi cu un balans mare al bazinului. Ulterior, că urmare a creşterii stabilităţii, mersul va deveni mai sigur.
Este important să învăţăm copilul cum să se ridice corect, dar şi cum să se aşeze.
Când şi cum merge copilul?
În jurul vârstei de 9-10 luni începe să se ridice în picioare bebeluşul.
La 11 luni începe să se deplaseze în lateral ţinându-se de diferite obiecte.
Între 12-18 luni se consolidează mersul, începe cu baza mare de susţinere, ca ulterior să câştige în echilibru, stabilitate, coordonare.
La 15 luni porneşte singur mersul şi se opreşte.
La 18 luni stă şi merge singur, merge în lateral, urcă scări ţinându-se de ceva.
Mersul
Mersul reprezintă o alternanţă de mişcări şi poziţii de sprijin ale câte unui membru de sprijin, pe care le repetă identic celălalt membru. Începe pe călcâi, apoi se rulează bolta plantară, ajunge în poziţia pe vârf ca sprijin, apoi piciorul se ridică, intrând în acţiunea de păşire cu celălalt picior.
Forțându-l să meargă înainte de vreme, pot apărea tulburări musculare sau articulare la nivelul bazinului sau coloanei vertebrale, care se pot manifesta în adolescenţă, trecând neobservate la copilul mic. Fiecare copil are propriul ritm de a face primii paşi.
În cazul în care observaţi decalaje mari între achiziţiile motrice normale ale unui copil şi cele pe care le are copilul dumneavoastră va recomandăm să mergeţi la un consult medical de specialitate şi apoi să urmaţi un program de kinetoterapie pediatrică prin care copilul să achiziţioneze deprinderile motorii conform vârstei.
Efectuând un program de exerciţii conceput şi condus de un specialist în kinetoterapie pediatrică copilul va parcurge mult mai repede etapele de dezvoltare prezentate, şi va merge independent într-un timp mai scurt.
Centrul de Recuperare Pediatrică KINETOBEBE