Adoptia reprezinta procedeul prin care o familie intra in posesia si ocrotirea legala a unui copil abandonat. Fiind vorba despre viata unui copil, cei doi parteneri de cuplu vor trebui sa isi asume toate responsabilitatile ce decurg din acest procedeu legat de ocrotirea si ingrijirea micutului pana la varsta minima de 18 ani sau, poate, pe parcursul intregii vieti.
Tocmai de aceea, orice adoptie trebuie realizata in deplina cunostinta de cauza, atunci cand cei doi parinti sunt siguri ca vor reusi sa faca fata tuturor cerintelor financiare si emotionale ale copilului.
Adoptia reprezinta un fenomen destul de complex. Pe de o parte, copilul va simti nevoia de ocrotire si dragoste din partea noii sale familii, va trebui sa depaseasca traumele ori barierele psihologice determinate de vietuirea intr-un camin pentru copii abandonati, iar pe de alta parte familia adoptatoare va trebui sa fie sigura de toate resursele financiare pe care le presupune o adoptie, dar si asupra dorintelor interioare si capacitatilor de a face fata solicitarilor emotionale ale copilului.
Chiar daca o familie care are o stabilitate financiara destul de buna poate fi considerata una dintre cele mai sigure optiuni, se poate spune ca adoptia reprezinta ceva mai mult decat acest lucru. Intr-adevar, niste resurse financiare ceva mai ridicate poate determina un beneficiu suplimentar pentru copil, insa psihologii sunt de parere ca orice copil abandonat se afla intr-o lupta permanenta cu sentimentele de abandon si tocmai de aceea are nevoie din ce in ce mai mult de sprijinul si daruirea noilor parinti. Cu alte cuvinte, permanent, cei doi parinti vor trebui sa dea dovada de iubire si atasament, fiind mereu la dispozitia copilului.
Asadar, mai inainte de a demara procesul de adoptie este indicat sa te gandesti daca vei reusi sa suplinesti carentele emotionale ale copilului si daca nu il doresti doar pentru a suplini sentimentele de singuratate in care te gasesti.
Chiar daca ar fi bine ca fiecare familie sa poata sa adopte un copil, in realitate nu toti suntem pregatiti sa intelegem sentimentul de abandon si nu putem intotdeauna sa suplinim lipsa parintelui natural. Tocmai de aceea, psihoterapeutii recomanda ca ambii parteneri sa fie siguri de acest pas, mai ales pentru ca abandonul unui copil adopat poate insemna o trauma psihologica peste care copilul nu va putea trece.
