V-ati intrebat vreodata care sunt motivele pentru care un copil, inca din primul an de viata este cu toane, capricios peste masura si cat se poate de incapatanat? V-ati pus problema ca ati putea interveni cumva astfel incat sa-i faceti o favoare lui si totodata voua, ajutandu-l sa creasca asemeni unui ingeras si nicidecum ca cel mai antipatic si sclifosit copil?
”Simptomatologia” copilului mofturos nu se prea poate confunda cu alte probleme comportamentale. Cel mic nu accepta niciun fel de reguli, nu se supune nimanui, nu colaboreaza, nu ”executa” nimic din ceea ce i se spune si protesteaza in legatura cu orice. Ce-aveti de facut pentru a evita toate acestea?
In functie de varsta celor mici, stabiliti reguli precise
Astfel, un nounascut nu are capacitatea de intelegere bine dezvoltata iar daca va deveni incapatanat vrand sa se joace cu un obiect fragil sau periculos, il veti putea ajuta sa suporte interdictia, facandu-i cadou o jucarie. Daca in schimb, se afla la o varsta la care este in masura sa priceapa semnificatia unui NU, incercati sa-i impuneti regulile explicandu-i si dialogand. In cazul nesupunerii, nu aveti de facut decat sa-i aplicati o pedeapsa cu efect imediat, fara insa sa-i cauzati o suferinta majora.
Fiti fermi in impunerea regulilor, dar fara exagerare
Este util pentru cel mic sa inteleaga rolul scaunelului auto sau faptul ca nu poate iesi nesupravegheat cu bicicleta atata timp cat nu are varsta legala. In privinta altor reguli insa, avand liberul arbitru, ii veti permite sa aleaga in functie de preferinte. Astfel, daca tanjeste spre unul dintre cele mai performante elicoptere cu telecomanda, veti fi ingaduitori si nu-i veti darui in schimb o masinta radiocomandata. Ajutati-l sa inteleaga diferenta intre reguli si ca in anumite situatii nu trebuie sa va puna in discutie hotararea.
Incercati sa nu cadeti prada lacrimilor, ci sa identificati cauza plansului
Daca motivele sunt cat se poate de justificate, ca de exemplu din cauza unei suferinte sau pentru ca-i este foame, fara sa ezitati, raspundeti-i cu promptitudine. Daca la originea lacrimilor sta o dorinta acerba, veti putea decide daca sa i-o indepliniti sau nu, in timp ce in cazul ”toanelor” nejustificate, fara sa-i cadeti in capcana, nu aveti de facut altceva decat sa-l ignorati, lasandu-l sa se dea de pamant si sa se descarce cum stie mai bine.
Nu-i dati socoteala celui mic de ce si cum…
In primii ani de viata, inainte sa inteleaga semnificatia regulilor impuse, este inutil sa-l faceti sa priceapa, lucru ce nu mai este valabil in jurul varstei de 4-5 ani, cand ii puteti vorbi despre disciplina. In adolescenta, lucrurile se schimba, la fel si capacitatea de perceptie, insa cum voi sunteti parintii, tot voi trebuie sa le impuneti regulile si sa faceti in asa fel incat progeniturile voastre sa vi se supuna.
Invatati-va copiii sa astepte
Pentru ca fii si fiicele voastre sa-si accepte mai usor frustrarile, trebuie sa invete sa astepte si sa fie rabdatori. Treptat, cei mici se vor obisnui sa nu fie recompensati imediat pentru o fapta buna, astfel incat aceasta asteptare, care nici vorba sa le afecteze in vreun mod dezvoltarea psihica, nu va face decat sa-i intareasca.
Regulile sunt nenumarate, va ramane insa voua sarcina sa le descoperiti si sa le puneti in aplicare pas cu pas. Doar asfel veti putea evita ca atitudinea si comportamentul ”cu bazdaci” sa-l transforme intr-un adult complet nemotivat si incapabil sa infrunte pana si cele mai banale probleme cotidiene.
