Strabismul (ochi nealiniați) este o afecțiune în care un ochi este întors într-o direcție diferită de cea a celuilalt ochi. De obicei, se întâlnește la copii, dar se poate dezvolta și la adulți. Tratamentul poate include ochelari, plasturi, exerciții pentru ochi, medicamente sau intervenții chirurgicale. Despre strabism vorbim în cele ce urmează. Vei afla nu numai ce este, dar și care sunt cauzele, complicațiile, cum se manifestă, care sunt opțiunile de diagnosticare și de tratament.
Ce este strabismul?
În condiții normale, cei șase mușchi care controlează mișcarea ochilor lucrează coordonat și îndreaptă ambii ochi în aceeași direcție. În caz de strabism, acești mușchi au probleme în a controla mișcarea ochilor și nu pot menține alinierea oculară normală (poziția ochilor). Strabismul se întâlnește în principal în copilărie, dar și unii adulți se pot confrunta cu această afecțiune. Cel mai frecvent, accidentele vasculare cerebrale cauzează strabismul la adulți. O altă cauză poate fi traumatismul fizic. Sau poate fi un caz de strabism din copilărie care nu a fost tratat sau a fost tratat și a revenit (recidivat) sau s-a agravat.
Tipuri de strabism
Există mai multe forme de strabism. Cele mai frecvente sunt:
esotropia acomodativă: aceasta apare adesea în cazurile de hipermetropie necorectată și un istoric familial de ochi care se întorc înăuntru. Deoarece capacitatea de focalizare este legată de direcția în care sunt îndreptați ochii, efortul suplimentar de focalizare necesar pentru a menține obiectele îndepărtate în focalizare clară poate face ca ochii să se întoarcă spre interior.
exotropia intermitentă: un ochi va fixa o țintă în timp ce celălalt ochi arată spre exterior.
esotropia infantilă: sugarii prezintă o întoarcere semnificativă spre interior a ambilor ochi înainte de a împlini 6 luni. Tratamentul pentru acest tip de strabism este o intervenție chirurgicală asupra mușchilor unuia sau ambilor ochi, pentru a corecta alinierea.
Tratamentul în caz de strabism la copii este stabilit de medicul oftalmolog, în funcție de istoric medical și simptome.
Simptomele strabismului
Manifestările strabismului includ:
- vedere dublă;
- închiderea sau acoperirea unui ochi atunci când persoana se uită la ceva de aproape;
- înclinarea sau întoarcerea capului;
- dureri de cap;
- dificultăți de citire;
- oboseala ochilor;
- închiderea unui ochi atunci când persoana se uită la obiecte îndepărtate.
Manifestările strabismului apar de obicei la sugari și la copiii mici, cel mai adesea până la vârsta de 3 ani. Este normal ca bebelușul să aibă din când în când ochii dezaliniați. Până la vârsta de 3-4 luni, ochii copilului ar trebui să fie capabili să se concentreze asupra obiectelor mici și ar trebui să fie drepți și bine aliniați. Un bebeluș de 6 luni ar trebui să fie capabil să se concentreze asupra obiectelor atât de aproape, cât și de departe. Apariția bruscă a strabismului, în special cu vedere dublă, la un copil mai mare sau la un adult, ar putea indica o tulburare neurologică mai gravă (1).
Pseudostrabismus
O afecțiune numită pseudostrabismus (fals strabism) face să pară că bebelușul are ochii dezaliniați, când în realitate nu-i are. Acest lucru se poate întâmpla pentru că bebelușul are piele în plus care acoperă colțurile interioare ale ochilor sau pentru că puntea nazală este plată. Pe măsură ce fața bebelușului se dezvoltă și crește, ochii nu vor mai părea nealiniați. Programează-ți copilul la un consult optometric gratuit dacă ești îngrijorat în ceea ce privește sănătatea sa oculară (1).
Cauzele strabismului
Majoritatea cazurilor de strabism se produc din cauza unei probleme cu controlul neuromuscular al mișcării ochilor, care implică creierul. Mai rar, există o problemă cu mușchiul ocular. Un alt factor este istoricul familial. Alte afecțiuni care sunt factori de risc pentru ochi nealiniați includ:
- erori de refracție necorectate:
- vedere slabă la un ochi;
- paralizie cerebrală;
- sindromul Down;
- hidrocefalie;
- tumori cerebrale;
- accident vascular cerebral (principala cauză a strabismului la adulți);
- traumatisme craniene (pot afecta zona creierului responsabilă de controlul mișcărilor oculare);
- probleme neurologice (ale sistemului nervos);
- boala lui Graves (supraproducția de hormoni tiroidieni) (2).
Complicațiile strabismului
Strabismul nu se ameliorează de la sine, în schimb poate duce la complicații:
ochi leneș (ambliopie): atunci când ochii privesc în direcții diferite, creierul primește două imagini. Pentru a evita vederea dublă, creierul poate ignora imaginea de la ochiul întors, ceea ce duce la o dezvoltare slabă a vederii în acel ochi;
vedere încețoșată: poate afecta activitățile zilnice;
oboseala ochilor;
dureri de cap;
vedere tridimensională (3D) slabă;
stima de sine scăzută;
Diagnosticarea strabismului
Orice copil mai mare de 4 luni care pare să aibă strabism ar trebui să aibă o examinare completă a ochilor de către un oftalmolog pediatru. Examinarea poate include următoarele:
anamneza medicală: pentru a determina simptomele lor, istoricul familiei, problemele generale de sănătate, medicamentele utilizate și orice alte posibile cauze ale simptomelor;
acuitatea vizuală;
refracția: verificarea ochilor cu o serie de lentile de corecție pentru a măsura modul în care focalizează lumina;
teste de aliniere și focalizare;
examinarea după dilatarea pupilelor pentru a determina sănătatea structurilor interne ale ochiului;
Tratarea strabismului
Există o varietate de opțiuni de tratament pentru strabism. Opțiunile de tratament includ:
- ochelari de vedere sau lentile de contact: dacă există erori de refracție necorectate, lentilele corectoare pot ajuta ochii să rămână drepți, deoarece vor avea nevoie de mai puțin efort pentru a se concentra. Vezi colecția de ochelari de vedere pentru copii pentru a face cea mai bună alegere.
- lentile cu prisme: sunt lentile speciale care pot curba lumina care intră în ochi pentru a ameliora vederea dublă.
- ortoptica (exerciții pentru ochi): pot funcționa în cazul unor tipuri de strabism, în special insuficiența de convergență.
- medicamente: picăturile pentru ochi, unguentele sau injecțiile cu toxină botulinică de tip A pot slăbi un mușchi ocular hiperactiv. Aceste tratamente pot fi utilizate împreună cu sau în locul unei intervenții chirurgicale, în funcție de situația pacientului.
- plasture: pentru a trata ambliopia, dacă aceasta s-a dezvoltat în același timp cu strabismul. Îmbunătățirea vederii poate îmbunătăți, de asemenea, controlul dezalinierii ochilor.
- operația mușchilor oculari (operație de strabism): intervenția chirurgicală modifică lungimea sau poziția mușchilor oculari pentru ca ochii să fie aliniați corect. Aceasta se efectuează sub anestezie generală cu copci dizolvabile. Uneori, adulților li se oferă o operație de strabism reglabilă, în care pozițiile mușchilor oculari sunt ajustate după operație (2).
Poate fi prevenit strabismul?
Nu, strabismul nu poate fi prevenit. În schimb te poți asigura că orice afecțiune oculară este descoperită din timp, făcând controale oftalmologice periodice.
Acest articol a fost realizat în baza informațiilor preluate din:
(1) American Academy of Ophthalmology, „Strabismus in children”: https://www.aao.org/eye-health/diseases/strabismus-in-children
(2) Cleveland Clinic, „Strabismus (Crossed Eyes)”: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15065-strabismus-crossed-eyes
