Aceasta situatie obisnuita poate fi privita din doua unghiuri diferite. In primul rand, este posibil ca simptomele copilului sa fi fost prezente la un nivel redus vreme indelungata. Ca urmare, probabil ca ai ajuns sa vezi aceste tipare ca felul de a fi al copilului si nu expresia unei dificultati legate de o sarcina a cresterii.
Ai grija sa nu interpretezi o anumita problema ca reprezentand, de fapt, intreaga personalitate a copilului. In al doilea rand, se poate sa reactionezi la temperamentul copilului: un tipar innascut de reactie care influenteaza raspunsurile comportamentale si emotionale. De exemplu, poate ca fiica ta prezinta o tendinta puternica de a reactiona cu anxietate, rusine sau timiditate in situatii noi.
Este posibil sa fi dezvoltat tipare speciale de gestionare a emotiilor si relatiilor, ceea ce i-a fost de ajutor cand era mica. Insa, pe masura ce creste, aceste tipare pot deveni o povara. De pilda, pe cand era doar o fetita, statea aproape de tine ca modalitate de a se simti in siguranta. Tiparul a functionat bine. Totusi, pe masura ce creste, acel tipar o impiedica sa aiba propriile experiente, care au rolul de a-i forma increderea in sine.
La tiparele comportamentale se adauga si cele ale tale. De exemplu, poate ca esti oarecum exagerat de protector cu fiica atunci cand aceasta este stresata. Fara sa-ti dai seama, o incurajezi ca intr-o situatie noua sa stea aproape de tine, intrucat se simte linistitta. Astfel, amandoi sunteti implicati intr-un soi de „dans” care perpetueaza tiparele imature timpurii.
Daca privesti din cel de-al doilea unghi mentionat mai sus, vei putea sa o vezi diferit pe „persoana care devine fiica ta”. Identitatea copilului nu apare pur si simplu la suprafata. Mai degraba este o coincidenta a calitatilor sale temperamentale si a relatiei pe care o are cu parintele. Aceasta perspectiva te poate ajuta sa nu mai vezi copilul ca fiind un tip neschimbat de persoana.
Te incurajeaza sa-l privesti ca reactionand in permanenta la oamenii din jurul sau si la felul in care este tratat de catre acestia. Poate ca fiica ta are o sensibilitate de ordin temperamental, dar felul in care interactionezi cu ea ii influenteaza dezvoltarea personalitatii. Tu, impreuna cu ea, veti descoperi ca, atunci cand lucrurile nu merg bine, se poate intampla din cauza luptelor asociate cresterii, care au loc intre parinte si copil. In aceste circumstante, nu este de ajutor sa va ganditi la comportamentul ei ca fiind determinat de „tipul” de persoana care este.
Adesea este greu sa tii minte ca nu poti prezice felul in care va decurge viata sau calea pe care vor merge copiii nostri. In fiecare zi facem ce ne sta in putinta. Imbunatatirea comunicarii, uneori cu ajutorul unui specialist in terapia familiei, ne poate ajuta sa renuntam la prezicerea problemelor viitoare ale copilului si sa incercam sa imbunatatim prezentul.
Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan
sursa foto: www.patheos.com