Un anumit nivel de comportament compulsiv este normal, in special in timpul perioadei de mijloc a copilariei, intre sapte si zece ani. Dar daca fiul sau fiica ta are comportamente repetitive care sunt frecvente, de durata, care interfereaza grav cu functionarea sociala si reflecta un stres interior accentuat, atunci cand este vorba despre o problema, iar copilul poate fi diagnosticat in mod normal cu tulburare obsesiv-compulsiva.
Obsesia indica prezenta gandurilor sau a ideilor reptitive, care genereaza o anxietate accentuata. Compulsia descrie repetarea actiunilor sau a ritualurilor copilului, cum ar fi spalatul frecvent al mainilor, numaratul permanent sau colectarea la nesfarsit de obiecte.
Din perspectiva psihologica, acest comportament este inteles ca o actiune ce elimina anxietatea si frica asociate cu gandurile obsesive. Comportamentele compulsive par adesea irationale pentru cei din jurul copilului si, de obicei, chiar si pentru copil.
Se intampla astfel atunci cand copilul crede ca ritualurile il vor proteja in mod magic de ceva care il inspaimanta. Senzatia de groaza poate fi descrisa doar ca un sentiment sau poate fi insotita de anumite ganduri si idei.
Determinat de o ingrijorare accentuata, copilul poate simti ca nu are de ales in ceea ce priveste infaptuirea acelor actiuni. Deoarece nu este suficient detasat de emotiile lui sau din cauza ca nu este constient de ele, copilul nu poate separa sentimentele de teroare de actiunile pe care le intreprinde pentru a inlatura acele sentimente.
O compulsie obisnuita, cum este superstitia de a „bate in lemn” pentru a alunga ceea ce ne teme, contine o parte din trasatura emotionala a unor astfel de ritualuri. Insa intensitatea sentimentului care face parte din compulsie nu este prezenta in superstitiile cotidiene.
Interventie posibila:
- In cazul compulsiilor moderate si care nu sunt foarte paguboase, sprijina cu blandete copilul ca sa-si infrunte teama de a nu realiza ritualul respectiv;
- Incurajeaza copilul cat mai mult cu putinta sa se opreasca din repetarea acelui comportament, sa tolereze anxietatea si sa exprime prin cuvinte lucrul care il inspaimanta;
- Ajuta-l sa se gandeasca, sa identifice si sa gaseasca modalitati mai eficiente de a intelege si de a stapani situatiile care determina frica;
- Apeleaza la terapia cognitiva pentru a-ti ajuta copilul sa invete sa-si stapaneasca mai bine anxietatea si sa dezvolte un program in etape de oprire progresiva a comportamentului compulsiv;
- In cazul compulsiilor care sunt foarte intense si distrugatoare, tratamentul medicamentos poate fi de ajutor pentru eliminarea lor.
Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan
