Sa vorbim un pic despre copiii adoptati si despre parintii adoptivi. Unii copii au spasme violente. Care este explicatia acestui fapt?
Un copil de sase luni este un sugar mare, obisnuit cu mirosul mamei, cu sunetel vocii ei, cu cuvintele din tara sa. Uneori totul ia sfarsit, daca bebelusul se naste intr-o tara care este in razboi si mama sa piere. Copilul isi regaseste siguranta, in sanul unei noi familii. Dar cand ajunge la noua familie, cel mic a suferit o ruptura, destul de traumatizanta care, s-ar putea spune, ca o a doua nastere ce i-a lasat un fel de amintire a unei vieti intrauterine prelungite.
Asa cum putem spune despre plante, el a fost resadit pe un alt teren. Acum este necesar sa aiba perioade de furie, este absolut necesar. Prin aceste accese de furie, aceste spasme, el retraieste, tocmai pentru a le sterge din memorie, aceste evenimente dramatice din viata lui. Chiar si mai tarziu, la varsta de doi ani, micutul va face pe el, iar corpul sau va pastra amintirea dorintei legate de prima mama, cea pe care a avut-o pana la sase luni.
Si toate acestea in corpul lui fizic. In viata lui simbolica, insa, care se construieste acum intr-o alta limba, el nu are inca doi ani. S-ar putea spune ca nu are nici un an si jumatate, pentru ca a avut nevoie sa inteleaga o noua limba, sa se adapteze si sa-si adopte el insusi noii parinti: a avut nevoie de cel putin trei, patru sau cinci luni pentru acest lucru. El trebuie considerat cu noua luni mai mic. Din punct de vedere al limbii, este mai mic.
Unii dintre micutii adoptati isi traiesc primele luni din viata in mijlocul unei drame teribile, in plin vacarm; au existat poate si zile in care nu au fost hraniti. Daca a supravietuit unui razboi, razboiul este inca in el, iar prin accese de furie, se regaseste pe sine, cel in care era cu mama sa adevarata.
Cum il poate ajuta mama adoptiva? Explicandu-i, mai ales acum, pentru ca este destul de mare pentru a intelege limba, ca atunci cand era mic, mama si tatal lui adevarati au murit sau au disparut in razboi, ca a ramas singur si din aceasta cauza a fost adus in alta tara unde a gasit o noua familie. Chiar daca nu pare a intelege toate aceste lucruri, repetandu-i-le de mai multe ori, accesele sale de furie vor capata un sens: vor fi semnul suferintei sale morale.
Este foarte important ca parintii sa nu se supere atunci cand copilul este furios. Sa i se spuna: „Da, te inteleg. Cand erai mic era razboi si razboiul este inca in tine. Trebuie sa exprimi acest lucru”.
Sursa: Cand apare copilul, Francoise Dolto
