Probabil fiecare dintre noi ne-am ros la un moment dat unghiile, nestiind totusi ca acest obicei poate ascunde anumite afectiuni la nivelul psihicului uman.
Rosul unghiilor este cu preponderenta intalnit mai ales in randul copiilor mici. De regula, acest obicei este facut fara ca micutii sa ii cunoasca sensul si fara a avea, aparent, un motiv vizibil.
Potrivit psihologilor, rosul unghiilor poate deveni un viciu uman destul de greu de abandonat, care apare de cele mai multe ori datorita unor tulburari comportamentale.
Mai multi cercetatori din cadrul Asociatiei Psihiatrice din Statele Unite ale Americii sunt de parere ca rosul unghiilor reprezinta un gest automutilant sever, incercand astfel sa il incadreze in randul afectiunilor mentale. Psihologii isi doresc astfel sa investigheze cauza care a determinat aparitia primului impuls automutilant.
Acestia sunt de parere ca in spatele acestui obicei se poate ascunde o stare de anxietate, temere sau uneori depresie ce poate fi exteriorizata doar in acest mod de catre copii. Pentru a scapa de acest obicei, parintii recurg la o serie intreaga de metode, ce se dovedesc a fi uneori ineficiente intrucat rosul unghiilor este de cele mai multe ori un viciu asemanator alcoolului ori fumatului, privit din punctul de vedere al intensitatii.
De-a lungul timpului, s-a putut constata faptul ca orice debut coincide cu o situatie stresanta pentru copil. Fie ca trece printr-un episod de pierdere a unui parinte, fie chiar simpla inscriere la cresa ori gradinita si integrarea intr-un nou colectiv determina o stare de anxietate ce poate fi depasita mental prin acest obicei. Tocmai de aceea, pentru a scapa de acest viciu va trebui ca parintii sa cerceteze cauza pe care sa o rezolve intr-un mod favorabil copilului.