Ne dorim copii increzatori in fortele proprii. Dar multi dintre noi distrugem prin modul in care le vorbim copiilor chiar aceasta incredere in sine pe care, in teorie, ne-am dori sa ii ajutam sa o construiasca.
Increderea o resursa esentiala, motorul mental spre reusita.
Copilul vine pe lume cu multe resurse: curiozitatea de a explora, curajul nelimitat dar si confortul de a face ce ii e confortabil lui si ii da sentimentul sigurantei.
De multe ori copii sunt descurajati pentru ca in bagajul parintilor exista anumite frici. Un parinte care are teama de inaltime, va avea cu siguranta un copil cu aceeasi teama. Pe de alta parte, chiar limbajul pe care il folosim zilnic poate construi sau darama incredere in sine a unui copil.
Fereste-te sa spui copilului ”nu pune tu farfuria pe masa, o vei sparge”, ”nu poti face asta, esti prea mic”, ”haide sa fac eu, sa economisim timp”. Toate aceste cuvinte iti salveaza o farfurie sau 5 minute, dar rapesc copilului tau o bucata mare din increderea in sine.
Daca vrei sa ai un copil increzator in propiile forte lasa-l sa incerce sa faca lucruri de cand e mic, incurajeaza-i independenta, lauda-i initiativele si fii alaturi de el, sa-l consolezi atunci cand a esuat.
Faptul ca nu poate azi inca sa faca un anumit lucru nu inseamna ca nu va putea sa-l faca niciodata, iar copilul trebuie invatat sa nu se compare cu adultii (pe care, sigur, isi doreste sa ii imite) ci sa se raporteze la el si la ce poate face azi mai bine decat ieri.
Daca vrei sa incurajezi stima de sine a copilului nu incerca sa faci tu lucruri in locul lui, da-i mici sarcini, in functie de puterile lui si abilitatile la anumite varste si lasa-l sa le execute asa cum crede el, fara indicatii pretioase. Incet-incet, il ajuti sa puna piatra dupa piatra la temelia increderii in sine, de mare ajutor si cand va fi mai marisor, dar si in viata de adult.
