Adultii care au o legatura cu copiii lor sunt foarte expresivi in transmiterea sentimentelor lor. Iata exemplul unei invatatoare din clasa a III-a, care era indragita de elevii ei, cat si de parintii acestora.
Toti parintii care aveau un copil in clasa a II-a la respectiva scoala generala, doreau ca fiica sau fiul lor sa fie in clasa domnisoarei Ioana, deoarece elevii acesteia pareau intotdeauna fericiti, se purtau mai frumos si invatau mai bine decat ceilalti elevi de scoala.
Toti adultii care o vazusera pe Ionela in clasa fusesera impresionati de entuziasmul ei, de maniera directa de abordare si de afectiunea evidenta pe care o arata fata de elevii ei. Dar nu asta o facea pe profesoara sa fie atat de buna. Pentru a intelege exact secretul succesului ei, ar trebui sa o filmezi pe Ioana cand le preda celor douazeci si sapte de elevi ai ei si apoi sa urmaresti inregistrarea fara sunet.
Daca ai face acest lucru, ai observa ca fata ei este permanent animata atunci cand se adreseaza clasei. De cate ori vorbeste unui elev, se uita direct in ochii acestuia, desi cu vederea periferica stabilea o legatura cu restul elevilor de clasa. Daca vorbea in timp ce altul citea sau transmitea un biletel altui elev, primea o „uitatura” din partea Ioanei, acest lucru fiind indeajuns pentru a-l disciplina.
Cand elevii primeau acea uitatura din partea ei, se opreau pe loc din ceea ce faceau si asteptau din partea ei un semnal prin care aceasta le spunea ce aveau de facut in continuare. Putea sa arate catre ureche si sa spuna: „Acum trebuie sa ascultam”. Putea sa mimeze deschiderea cartii pentru a le indica elevilor ce au de facut. Cand dorea sa obtina atentia intregii clase, aprindea si stingea lumina sau batea de trei ori din palme.
Urmarind inregistrarea ai fi impresionat de prezenta ei fizica prin care se impune. Si nu ne referim la statura ei fizica, avand in vedere ca nici nu era cu mult mai mare decat unii dintre elevii sai. Dar aceasta profesoara tanara parea sa transmita un sentiment de fermitate si control prin prezenta ei fizica.
Atunci cand voia sa explice o tema, se plimba prin fata clasei, trecea printre doi elevi care incepeau sa vorbeasca intre ei, acestia incetand pe data si intorcandu-se la tema lor; se apleca spre un elev care parea ca nu intelege ce are de facut, dupa care radea si il mangaia pe mana dupa ce reusea sa rezolve problema. Daca urmaresti inregistrarea, vei realiza ca nu ai nevoie de sunet.
Cum sunt abilitatile tale nonverbale in comparatie cu Ioana? Desigur ca tu nu ai aceeasi nevoie de control acasa, asa cum are nevoie profesoara celor douazeci si sapte de elevi. Insa copiii tai sunt atenti la fata, gesturile, postura ta, la fel cum elevii din clasa sunt atenti la invatatoarea lor.
Sursa: Limbajul secret al copiilor, Lawrence S. Shapiro
