De la taxa de celibat și ceaiurile dansante până la găsirea partenerului compatibil cu ajutorul inteligenței artificiale nu a fost decât un pas. Adică aproape 100 de ani.
În anii 1920, felul în care o femeie ținea țigara între buze sugera dacă este sau nu interesată de un bărbat. Mai târziu, în anii 1930, taxa pe celibat le împingea pe femei să se mărite mai repede.
În anii 40, ceaiurile dansante erau prilej de socializare, dar nu numai, iar apoi, la începuturile anilor 1990 au apărut anunțurile matrimoniale serioase. „Doamnă, 48 ani, frumoasă, gospodină doresc mariaj cu domn cu autoturism£. Sună ciudat? Poate, dar așa erau mai toate.
Mai târziu anunțurile matrimoniale au fost înlocuite cu mediul online unde puteai face cunoștință rapid cu persoane din orice colț al țării. Sau al lumii. Tehnologia și-a făcut tot mai mult loc în viața utilizatorilor și astfel, datingul online a ajuns la nivelul următor: folosirea inteligenței artificiale pentru ca utilizatorii să se întâlnească mai ușor și mai repede.
Datingul online a prins în special în rândul tinerilor.
În prezent, utilizatorii se întâlnesc în offline în maximum două săptămâni de la prima conversație în online, față de 1-3 luni în perioada precedentă.
Statisticile arată că o relație din trei începe acum online și, până în 2020, peste 330 de milioane de persoane din întreaga lume își vor crea cont pe un site de dating.