Educarea unui copil presupune un efort perseverent din partea parintilor in sensul oferirii unui model comportamental optim, adecvat cerintelor societatii. Colegii de la nou-nascuti.ro ne asigura ca in functie de directia educarii se poate stabili orientarea de mai tarziu a adultului.
Daca avem clar si precis in minte cum vrem sa fie micutul nostru in viitor, atunci trebuie sa ne gandim la ce date ii oferim pentru a realiza ceea ce ne dorim. Ganditi-va la un computer in care introduceti anumite date pentru a obtine ceea ce v-ati propus. Cam asa se prezinta situatia si in cazul copiilor, numai ca avem de-a face cu multe invariabile si necunoscute care deseori ne determina sa credem ca situatia este de nerezolvat.
De asemenea, cele mai dificile „probleme” care se ridica intr-o asemenea sarcina, le reprezinta cele ce tin de latura emotionala a copilului. Chiar daca ajungem la performanta de a cunoaste in intregime sistemul de gandire nu vom fi in stare sa prezicem comportamentul, deoarece acesta depinde in mare masura de sentiment, mai ales la varste mai mici. Totusi, cea mai buna informatie pe care i-o putem oferi este prin puterea exemplului propriu si asta deoarece copilul crede mai mult ce vede decat explicatiile logice venite din partea parintilor.
Copiii au tendinta de a se identifica de multe ori cu eroii din filme sau desene animate. Acest aspect poate fi observat adesea in jocul celor mici. Motivarea acestui comportament poate fi de multe ori inteleasa prin prisma sentimentelor puternice de a face parte din lumea adulta si de a fi recunoscuti ca „persoane” cu drepturi egale. Daca aceste modele sunt fictive, atunci tatal sau mama sunt primele modele concrete de raportare la viata reala.
Oricat ar parea de ciudat, dar copilul poate face diferenta dintre virtual si real si va opta, chiar daca intr-un mod mai mult sau mai putin inconstient, pentru modelul real si anume cel parental. Nu cred ca mai este nevoie sa amintesc de copiii ce seamana foarte bine nu numai fizic dar si din punctul de vedere al caracterului cu parintii. De asemenea, cu totii avem si exemple contrare in care copilul face exact opusul, si acest lucru nu se poate datora decat unei proaste „gestionari” a modelarii din copilarie sau a unor fenomene inconstiente ce presupun exact contrariul celor observate la parinti.
Pentru a fi niste modele eficinte ale pruncilor nostrii este nevoie de un efort permanent si consecvent de control al gesturilor, atitudinilor si verbalizarilor pe care le facem in cadrul mediului familial.
In concluzie, este mai mult decat indicat ca parintii sa fie mereu constienti de faptul ca reprezinta primele modele din viata copilului si cu cea mai mare influenta si credibilitate si sa acorde o mare importanta propriului comportament, mai ales atunci cand se afla in compania copiilor.
