Colicile pot aparea la orice copil al familiei, nu conteaza daca este primul sau al cincilea nascut. Fiecare copil reprezinta o redistribuire a mostenirii generice a parintilor. Iata de ce primii patru bebelusi ai unui cuplu pot fi linistiti si usor de multumit, pe cand al cincilea ar putea mosteni trasaturi precum hipersensibilitatea sau un control redus al propriilor stari, care l-ar putea face sa planga intruna, daca nu ar fi tinut in brate si leganat din zori si pana-n seara.
Bebelusii care sufera de colici, au nevoie de adapostul celui de-al patrulea trimestru care sa-i ajute sa se descurce pana cand vor fi indeajuns de maturi ca sa se linisteasca singuri.
Crizele de plans provocate de colici se calmeaza frecvent daca bebelusul este leganat, tinut in brate, daca aude un sasait linistitor si daca i se aplica o usoara presiune abdominala.
Acest simptom este dovada incontestabila ca adeavarata cauza a plansului incontrolabil la bebelusi este nevoia lor de a petrece cateva luni in plus in uter. Aceasta se intampla pentru ca fiecare dintre metodele de linistire imita senzatiile intrauternice, care, dupa trei luni, nu mai sunt necesare.
Bebelusii sunt sanatosi si fericiti intre crizele de plans.
Daca singurul motiv pentru care bebelusii sufera de colici este acela ca se nasc prea devreme, este logic sa ne asteptam ca sugarii imaturi sa fie sanatosi si fericiti pana cand ceva anume ii starneste.
In numeroase culturi ale lumii, bebelusii nu sufera niciodata de colici.
Bebelusii locuitorilor din Bali, ai bosimanilor di Botswana si ai triburilor Manali de la poalele muntilor Himalaya au ceva in comun: acesti copii nu fac niciodata crize de plans. Studiind culturile „fara colici”, antropologii au descoperit ca, in aceste societati, mamele urmeaza indeaproape planul celui de-al patrulea trimestru de sarcina.
Femeile isi tin bebelusii in brate aproape douazeci si patru de ore din douazeci si patru, ii alapteaza frecvent si ii leagana tot timpul. Cateva luni la rand, aceste mame le ofera bebelusilor o reproducere aproape permanenta a conditiilor intrauterine.
Numai lipsa celui de-al patrulea trimestru de sarcina explica toate simptomele colicilor. Totusi, daca linistirea unui bebelus care plange ar depinde doar de reproducerea conditiilor intrauterine prin infasat si leganare, de ce, de multe ori, aceste tehnici nu reusesc sa-i calmeze pe copii care sufera de colici? Motivul este destul de simplu: parintii din cultura noastra stiu arareori cum sa aplice corect aceste metode.
Sursa: „Cel mai fericit bebelus din lume”, Harvey Karp