In vremea copilariei noastre am adormit de multe ori cu zambetul pe buze cand mama ne citea fragmente de neuitat din cartea „Amintirilor”. Multe fraze au ramas si azi in mintea noastra de adult. Ne amintim cu placere de poznele lui Nica dar si de felul in care Smaranda l-a ingrijit si l-a crescut atunci cand era copil.
Povetele transmise peste veacuri in privinta cresterii copiilor s-au transformat astazi. Din batrani se stie ca leganatul bebelusilor in copaita ii linistea si ii facea sa adoarma imediat. Cu timpul s-au dezvoltat mecanisme elegante de suspensie si leganare care sa semene cat mai mult cu pozitia fatului in pantecul mamei. Insa cum ramane cu leganatul? Ii ajuta in mod real pe copilasi sa se linisteasca sau este o masura comoda si la indemana care ajuta mai mult pe parinti?
Inainte de venirea pe lume a nou-nascutului orice parinte stie ca il asteapta moment de plans inconsolabil in care va incerca totul pentru a realiza confortul bebelusului. Uneori acestea numai dau roade si atunci intervine rolul leganatului, al miscarii ca o ultima reduta in incercarea de calmare a plansului. Nimeni nu pleaca de la ideea de zgaltaire efectiva dar studiile arata ca aceste miscari chiar si de mica intensitate dar repetate in mod constant, produc leziuni la nivelul substantei cerebrale.
Specialistii au descris un sindrom ce rezulta din zdruncinarea sugarului caracterizat de semne si simptome variate. Cazurile mai putin vizibile clinic raman nediagnosticate si nu sunt supuse atentiei medicale. Exista si cealalta extremitate marcata de semne neurologice severe cu stare de inconstienta amenintatoare de viata.
Sunt cateva indicii care trebuie sa va atraga atentia mai ales daca banuiti ca bebelusul a fost manevrat prin leganare si zdruncinare: tonus muscular scazut asociat cu letargie, iritabilitate extrema, apetit diminuat, alimentatie deficitara, varsaturi, lipsa zambetului, a vocalizarii, supt dificil, postura rigida, respiratie dificila, convulsi, imposibilitatea de a ridica capul, marirea anormala a pupilei. Toate acestea caracterizeaza sindromul descries de specialisti ca fiind „al copilului zdruncinat”.
Atunci cand micutul plange, verificati daca are nevoie de ceva anume. Poate scutecul este ud sau ii e foame, cald, frig sau pur si simplu nu se simte bine in hainele sale. Odata remediate acestea, copilul se va linisti. Daca nu obtineti rezultate cereti sfatul specialistului.
Sindromul copilului zdruncinat apare la orice varsta dar este mai frecvent la micutii sub1 an datorita faptului ca structura musculara nu este suficient de puternica pentru a rezista fortelor zdruncinarii. Impactul este cu atat mai puternic cu cat bebelusii sub 1 an au capul mult mai mare decat restul corpului sporindu-se astfel gravitatea leziunii cerebrale.
Actiunea violenta afecteaza vasele de sange ale creierului determinand un aport insuficient de sange la nivel cerebral; lezate sunt si celulele nervoase in sine.
Specialistii afirma chiar ca sindromului copilului zdruncinat este o forma de abuz fizic iar consecintele sale se intend pe termen lung.
Oricat de frustranta sau stresanta este situatia in care sugarul plange inconsolabil nu apelati niciodata la leganarea sau zdruncinarea acestuia.
Sursa: www.nou-nascuti.ro
