Exista multe metode de intarcat bebelusul, pe care le poti afla de la medicul de familie. Ceea ce vom face este sa vorbim despre intarcat in general, pentru a intelege ce este de facut, indiferent de metoda aleasa.
Majoritatea mamelor nu au nicio problema cand trebuie sa-si intarce bebelusii. De ce? In primul rand pentru ca procesul de alaptare s-a desfasurat foarte bine si bebe chiar are de la ce sa fie intarcat. Nu le poti lua oamenilor ceva ce nu au avut niciodata.
La baza intarcatul se afla o experienta pozitiva a alaptatului. Intr-o perioada obisnuita de noua luni de alaptare, un bebelus a primit san de cel putin o mie de ori, ceea ce inseamna o cantitate impresionanta de amintiri placute sau de material pentru vise frumoase. Dar nu e vorba numai despre aceasta mie de alaptari, ci si despre modul in care si-a creat relatia dintre mama si bebelus.
Lumea a iesit in intampinarea bebelusului si, prin urmare, acesta a putut sa o cunoasca. Faptul ca mama a cooperat inca de la bun inceput cu bebelusul a dus in mod firesc la atitudinea cooperanta a bebelusului fata de mama. Daca si tu crezi ca bebe are idei si pareri inca de la bun inceput, atunci in momentele somnului sau a momentelor de contemplare tacuta. Solicitarile instinctive pot fi salbatice si inspaimantatoare, iar la inceput pot parea pentru cei mici, adevarate amenintari la adresa propriei existente: a-i fi foame este sinonim cu a fi inconjurat de lupi.
Pe la noua luni, bebe s-a obisnuit cu acest fenomen si este capabil sa se stapaneasca chiar si atunci cand dorintele instinctive il coplesesc. Bebelusul a reusit chiar sa recunoasca si sa accepte aceste dorinte ca parte integranta din ceea ce inseamna o persoana vie.
Daca studiezi un sugar pe cale sa devina o persoana, observi cum, in momentele linistite, acesta isi vede si mama ca pe o persoana, ca pe o entitate atragatoare si apreciata la adevarata ei valoare. Si atunci, este ceva groaznic sa iti fie foame si sa iti vina sa ataci cu violenta aceasta mama! Nu e de mirare ca bebelusii isi pierd adeseori pofta de mancare. Nu e de mirare ca unii dintre ei nu mai fac conexiunea dintre mama si sanii acesteia, ci separa mama completa si frumoasa pe care o iubesc de obiectul atacului salbatic (sanii).
Baza unor relatii sanatoase se pune in copilarie de catre o mama indeajuns de buna, care nu se teme de ideile sugarului ei si careia ii place cand acesta se napusteste asupra sanului ei. Dar toate lucrurile bune au un sfarsit, sfarsitul fiind parte integranta din orice lucru bun.
Este evident ca la sapte, opt sau noua luni un bebelus este capabil sa se joace de-a aruncatul obiectelor. Este un joc foarte important, care poate deveni exasperant, deoarece cineva trebuie sa aduca mereu inapoi lucrurile aruncate pe jos. Se poate intampla pe strada, cand iesi la magazin si descoperi ca bebe a aruncat din carucior un ursulet, o pereche de manusi, o perna, trei rosii si un sapun. Si probabil ca langa carucior este cineva care aduna aceste obiecte, caci bebelusul exact asta asteapta.
Sursa: Copilul, familia si lumea exterioara, D.W. Winnicott
