Mediul initial de dezvoltare al copilului, nucleul care isi va pune amprenta pentru toata viata asupra caracterului sau, il reprezinta familia. Ea este cea care ii ofera sentimentul de siguranta si dragoste. Desi, inevitabil, va veni si momentul despartirii treptate de familie, influenta acesteia nu va scadea in intensitate, ci va ramane mereu un punct de reper, doar ca se i va adauga si altul.
Varsta ideala pentru integrarea in societate
Incepand cu varsta de trei ani, copilul trebuie adus in colectivitate, integrat activ in mediul social si cultural din care face parte, pentru a asimila exemple de viata. Solicitarile societatii, care pot fi complexe si diverse, determina dezvoltarea capacitatii de cunoastere si comunicare a prichindelului. Integrarea lui in colectivitate inca de la aceasta varsta reprezinta o conditie fundamentala a folosirii potentialului sau. Gradinita devine astfel cheia dezvoltarii micutului in aceasta perioada. In colectivitate, el se descopera pe sine in comparatie cu ceilalti, isi descopera unicitatea raportandu-se la cei de o varsta cu el. Intr-un astfel de mediu, face cunostinta cu o forma de responsabilitate a propriilor actiuni.
Copilul se joaca, participa la diverse activitati alaturi de ceilalti. Cu alte cuvinte, relationeaza. Descoperirea acestei noi lumi ii aduce satisfactie si implinire afectiva. Tocmai fericirea deplina si lipsa preocuparilor au definit aceasta perioada „varsta de aur a copilariei”.
Dezvoltarea constiintei de sine, a abilitatilor de comunicare, a autocontrolului, imbunatatirea atitudinii si a comportamentului in sensul adaptarii, toate acestea sunt beneficii ale integrarii copilului in colectivitate. Totodata, cel mic dobandeste autonomie, devine mai increzator in sine si capatat o dorinta acerba de a cunoaste, de a descoperi, de a avea initiativa, care ii genereaza o stare de bine pe toate planurile.
Adaptarea
Realitatea ne arata ca unii micuti se adapteaza cu usurinta la un mediu nou, iar altii intampina unele dificultati, care pot fi rezolvate cu rabdare si perseverenta. Din nefericire, exista si o categorie, foarte restransa, care nu se adapteaza deloc.
Pentru primii, cea mai mare problema o reprezinta detasarea de mama. Insa odata ce inteleg ca gradinita nu inseamna abandon, vor descoperi aici un sentiment de siguranta, o noua lume, in care isi vor gasi locul treptat. Si asta deoarece copiii comunica unii cu altii, se imprietenesc usor, interactioneaza, creand relatii de prietenie de o alta natura decat cu adultii cu care erau obisnuiti pana acum.
Copilul nu mai este acum singurul om mic printre adulti, ci descopera in jur covarstnici, ceea ce ii faciliteaza dezvoltarea. In grupurile de copii cu aceeasi varsta, niciunul dintre ei nu domina, niciunul nu e preferatul, ci cresc impreuna, invata sa se accepte si sa se iubeasca.
Socializarea ii asigura celui mic individualizarea in multime, afirmarea proprie in intrecerea cu ceilalti copii. La gradinita invata, poate mai mult decat acasa, sa dea si sa primeasca, sa ajute si sa fie ajutat la randul sau. Aici descopera conduite duble, mobile si reversibile, experimenteaza un schimb de trairi, deprinderi, convingeri, care reprezinta esenta experientei colective a fiecaruia.
Etapele integrarii
Integrarea este un proces complex, care se realizeaza in mai multe etape:
- Acomodarea: la contactul cu gradinita, copilului i se modifica modul de actiune si gandire.
- Adaptarea: noile relatii il ajuta pe cel mic sa dobandeasca deprinderi care ii sunt utile in noul mediu.
- Participarea: dupa parcurgerea primilor doi pasi, participarea apare spontan, deoarece intrarea la gradinita ii aduce prichindeului un nou statut, cu drepturi si indatoriri de respectat.
text: Panse Codreanu
