Invidia este o emotie fireasca, dar dureroasa. Este un amalgam de dorinta, rusine, furie si frica. Devine o problema doar atunci cand este persistenta, intensa si inlatura emotiile pozitive. Invidia persistenta poate conduce la relatii deficitare sau inadecvare.
Invidia copilului poate fi orientata catre posesiunile altei persoane (cum ar fi un joc video sau o masinuta) sau poate avea un obiect nematerial, ca, de exemplu, trasaturi personale sau fizice (ca de pilda, inteligenta, popularitatea, talentul sportiv sau frumusetea).
Invidia excesiva si persistenta poate indica sentimente subiacente de privare, inadecvare, lipsa valorii sau a drepturilor, care provin din alte surse. Invidia copilului poate si stimulata indirect de un interes excesiv fata de bunurile materiale, copiat dupa modelul familiei, al prietenilor sau al culturii generale.
Ori poate fi stimulat indirect de o atentie crescuta fata de ordinea sociala si de o perspectiva puternic competitiva, ambele contribuind la considerarea diferentelor individuale in termeni reductionisti de „castigatori” sau „invinsi”. Si aici, aceasta atitudine poate fi incurajata de familie, scoala sau de mediul cultural in general.
Interventie posibila:
- Spune-i copilului ca sentimentul de invidie nu iti este strain;
- Da dovada de intelegere cand vine vorba despre cat de dureroasa poate fi aceasta emotie. Astfel, il poti ajuta pe copil sa nu se mai simta singur si invidios;
- Discuta cu copilul despre legaturile dintre materialismul excesiv, competitia puternica si invidie;
- Daca invidia persista, este generalizata si afecteaza relatiile, psihoterapia poate fi de ajutor in reducerea efectelor negative.
Iritabilitatea – Aceasta poate aparea ca un nou ton in glasul copilului, cand interactioneaza cu tine, sau in reactiile adeseori negative la sugestiile parintesti. Aceasta frecventa reprezinta o stare de nivel redus de furie cronica.
Incaierarea – Daca fiul sau fiica ta se implica adesea in altercatii fizice, este posibil sa aiba acumulata multa furie subiacenta. Se poate sa-i invinuiasca pe ceilalti pentru incaierari.
In unele cazuri, cealalta persoana este doar un inlocuitor. De pilda, copilul este furios pe cineva din familie, insa isi varsa furie pe un copil de la scoala sau din cartier. Uneori, bataile sunt o modalitate de gestionare a conflictului invatata de la membrii familiei sau de la alte persoane.
Implicarea frecventa in batai poate reflecta faptul ca respectivul copil nu si-a dezvoltat modalitati mai bune de a gestiona sentimentele si nu a invatat cum sa utilizeze limbajul ca o cale de a rezolva un conflict.
Interventie posibila:
- Daca incaierarea are loc in casa sau in afara ei, intreaba-ti de ce copilul resimte atat de multa furie;
- Limbajul poate provoca o incaierare, dar in acelasi timp o poate si impiedica. Ajuta-ti copilul sa invete sa ceara ajutor si sa nu fie atras in comportamentul negativ al altora;
- Discuta despre sursele furiei;
- Daca majoritatea batailor in care este implicat copilul au loc in afara locuintei, este cazul sa te intrebi ce sentimente de manie nu sunt exprimate in cadrul caminului;
- Care este modalitatea familiei de a gestiona furia?
- Incurajeaza-ti copilul sa dezvolte deprinderi mai bune de rezolvare a conflictului;
- Ia in calcul un program de gestionare a furiei in clinicile locale. Astfel de programe, prin intermediul predarii directe a lectiilor si al experientei de grup, se concentreaza pe diferite moduri de a face fata furiei, combat ideile care mentin comportamentul furios si ofera prilejuri de practicare a schimbarii;
- Furia persistenta poate indica o tulburare emotionala subadiacenta; daca interventiile anterioare par sa nu dea rezultate, consulta un specialist in sanatate mentala pentru copii.
Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan
sursa foto: www.everydayfamily.com
