[imagebrowser id=666]Fiecare mamă are momente în care doreşte să primească un raspuns clar la următoarea întrebare: să îi dau sau să nu îi dau copilului meu vitamine? Acesta este un aspect la care părinţii se gândesc în multe circumstanţe, mai ales dacă cel mic nu are poftă de mâncare, nu mai are atât de multă energie sau se recuperează după o perioadă în care a fost bolnav. Unii părinţi aleg să îi dea copilului vitamine, dintre cele uzuale, vitaminele A, D, C, despre care ar fi auzit că sunt bune şi cred că, deşi poate nu sunt constant eficiente, nici rău nu pot face. Ceilalţi părinţi aleg să consulte un medic pediatru.
,,Conform ultimului studiu privind automedicaţia în cazul copiilor, dintre toate categoriile de medicamente pe care părinţii le administrează copiilor fără recomandarea medicului, 61% sunt vitamine sau suplimente alimentare. Este un procent îngrijorător, pentru că, deşi pot fi uşor cumpărate din magazinele naturiste sau din farmacii, fără prescripţie medicală, acestea pot fi dăunătoare în aceeaşi măsura în care pot fi benefice. Vitaminele şi suplimentele trebuie considerate medicamente, de aceea recomandăm părinţilor să ia legătura cu pediatrul înainte de a le administra celui mic. Acesta este sfatul nostru pentru părinţi, mesajul pe care îl transmitem prin campania împotriva automedicaţiei – Medicamentele nu sunt bomboane.” a declarat Cristian Luţan, Director Executiv Adjunct Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM).
De ce este important sfatul medicului pediatru?
Există o reglementare referitoare la administrarea vitaminelor femeilor însărcinate şi copiilor în primii ani de viaţă. Obstetricianul şi medicul de familie recomandă gravidei vitaminele utile bunei evoluţii a sarcinii şi profilaxiei rahitismului la copil. Sunt scheme foarte bine stabilite pentru diferite situaţii. În ţara noastră se recomandă administrarea vitaminei D într-un regim special care trebuie atent supravegheat şi respectat. Erorile pot avea repercusiuni nedorite: rahitismul în carenţe sau hipervitaminoza D care este gravă deoarece afectează rinichii. Chiar forma de administrare contează, spre exemplu, în cazul gravidelor, forma injectabilă poate determina afecţiuni cardiace la nou-născut. Acestea sunt doar câteva exemple care să convingă mamele că un sfat autorizat este foarte util.
Numai medicul pediatru poate determina dacă cel mic are într-adevăr nevoie de suplimente alimentare şi vitamine.
,,Dacă un copil creşte în greutate conform vârstei lui, dacă hrana lui este diversificată şi cuprinde toate alimentele necesare, (legume, fructe, carne, ouă), dacă este un copil activ, atunci nu are nevoie de suplimente alimentare sau de vitamine. În condiţii de boală însă, suplimentările vitaminice trebuie alese doar de medic. Spre exemplu, numai el ar putea şti faptul că utilizarea substanţelor antitermice necesită şi o suplimentare de vitamine din grupul celor antioxidante, cum este vitamina C.” a declarat dr. Evelina Moraru, medic pediatru Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Sf. Maria Iaşi.
Vitaminele pot fi clasificate în vitamine hidrosolubile şi liposolubile. Cele liposolubile pot determina intoxicaţii grave, tocmai de aceea pediatrul este singurul în măsură să recomande folosirea acestora. De exemplu, asocierea între vitamina D şi E şi acizii graşi Omega 3 este benefică in bolile pulmonare, dar orice alte asociaţii haotice pot dăuna. Mai mult, tipul de suplimente şi cantitatea acestora diferă de la vârsta la vârsta; astfel pot apărea efecte adverse dacă un copil de 2 ani primeşte cantitatea de vitamine necesară unui copil de 4 ani. Respectarea dozei zilnice recomandate este esenţială şi doar medicul o cunoaşte.
Părinţii administrează de multe ori produse care asociază vitamina D şi vitamina A, dar o cantitate prea mare de vitamina A poate fi cauza unor semne neurologice grave. Aparent inofensive, extrem de utile, aceste amine active, vitale (de aici şi numele lor de vitamine) trebuie utilizate raţional.
,,În unele cazuri alimentele nu le oferă celor mici toate vitaminele necesare. În primul an de viaţă sunt situaţii în care, chiar dacă sunt alimentaţi natural copiii au nevoie de vitamina K, vitamina D şi calciu care este foarte important în metabolizarea corectă, eficientă a vitaminei D. În plus, procesul creşterii şi activitatea intensă implică un consum caloric crescut şi astfel, uneori, cei mici au nevoie de vitamine. Sunt atât de multe variabile şi atât de multe lucruri de analizat încât numai noi, medicii, putem determina dacă cel mic are nevoie într-adevăr de vitamine sau suplimente alimentare, când şi cât” a adăugat dr. Evelina Moraru.
Vitaminele şi suplimentele alimentare sunt disponibile pe piaţă în diferite forme, în diferite concentraţii, sunt de calitate diferită şi au şi preţurile foarte diferite. Eticheta nu este nici ea de mare ajutor pentru părinţi. Ce criteriu să folosească atunci părinţii când cumpără vitamine? ,,Singurul criteriu pe care îl pot avea în vedere părinţii este sfatul medicului pediatru. El ştie cel mai bine ce suplimente alimentare sau vitamine să recomande dacă este cazul. De ce să riscaţi să îl puneţi pe cel mic în pericol? Întrebaţi-vă medicul înainte de a-i da celui mic fie şi o vitamină. Doar aşa puteţi fi dumneavoastră liniştiţi că juniorul primeşte cea mai bună îngrijire.” a menţionat dr. Evelina Moraru.
Un ultim aspect foarte important este acela de a nu lăsa vitaminele acolo unde cei mici pot ajunge. Au diferite forme, arome, culori şi pot fi foarte uşor confundate de copii cu bomboane, înghiţite într-o cantitate mai mare, ceea ce poate avea consecinţe grave asupra sănătăţii copilului.
Autor: dr. Evelina Moraru
Foto: http://www.a1.ro / http://storage0.dms.mpinteractiv.ro
