Obsesiile sunt tipare repetitive de gandire, concentrate adesea pe un anumit subiect. De exemplu, poate ca fiul tau petrece mult timp gandindu-se la ceva ce s-a intamplat cu multi ani in urma sau este preocupat si ingrijorat ca va fi contaminat cu microbi. Se poate sa spuna ca acest tipar de gandire il ajuta sa se concentreze asupra altor lucruri sau ca ii distrage atentia.
Gandurile obsesive pot fi insotite de orice sentiment: tristete sau rusine (ca in cazul preocuparii fata de trecut), frica sau teroare (ca in exemplul despre contaminare). Cele despre materiale pornografice pot fi placute, insa de multi ori sunt insotite de rusine sau vinovatie accentuata.
Uneori, copiii desfasoara o actiune pentru a controla gandurile obsesive. Compulsiile pot fi totodata o tentativa magica de alungare a unor evenimente sau sentimente care i se par copilului coplesitoare si periculoase. Cand atat obsesiile, cat si compulsiile sunt prezente, specialistii utilieaza termenul de „tulburare obsesiv-compulsiva”.
Din perspectiva biologica, obsesiile sunt considerate „tipare de blocaj al creierului”, pentru ca cel mai bun tratament este cel medicamentos. Din punct de vedere psihologic, gandurile obsesive sunt niste ramificatii ale stradaniei copilului de gestionare a emotiilor dificile.
Frica, furia, vinovatia sunt trairi care se pot ivi in mod firesc intr-o zona a existentei sale, iar copilul poate incerca sa le faca fata indirect sau simbolic, in alta sfera a vietii. De exemplu, poate avea o idee obsesiva cum ca mainile ii sunt contaminate cu microbi care ii vor periclita intreaga familie.
Ideea aceasta se poate dezvolta atunci cand copilul incearca sa-si gestioneze sentimentele de furie fata de membrii familiei pe care-i iubeste. Sentimentele par amentintatoare si greu de stapanit. Mintea lui inlocuieste gandurile si emotiile periculoase cu microbi, iar atunci isi concentreaza atentia asupra controlului microbilor, aceasta constituind o incercare involuntara de gestionare a furiei. Asadar, el este blocat in tipar in loc sa se confrunte direct cu acele sentimente.
Interventii posibile:
- Incearca sa nu fii prinsa in acest comportament, ajuta-ti copilul sa se gandeasca la emotiile care il tulbura;
- Daca obsesiile sunt moderate, incearca sa identifici situatia care poate cauza sentimentele stresante;
- Ia in calcul terapia de familie pentru a aborda sursele interpersonale de conflict si pentru a ajuta pe toata lumea sa faca fata mai bine simptomelor;
- Apeleaza la terapie pentru a ajuta copilul sa invete sa-si gestioneze obsesiile si sa afle mai multe despre experienta lui emotionala;
- Obsesiile pot fi tratate cu metode cognitiv-comportemental si pot fi ceva mai dificile decat comportamentul compulsiv;
Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan