[imagebrowser id=1571]Rasfat – un cuvant complex ale carui sinonime acopera o paleta larga de semnificatii, pornind de la simpla placere a mangaierii…la alint, desfatare… si terminand cu huzur si razgaiere. Autor: Rares Ignat, psihoterapeut, psihoterapiefamilie.ro/blog/
Cu ceva timp in urma am participat la o discutie intr-un grup care isi punea problema daca exista sau nu rasfat la copii. Totul a pornit de la un curent de opinie care spune parintilor ca este „departe de adevar” daca cineva afirma ca pot fi manipulati de copilul care plange. Mai precis se sustinea ca, „un copil nu simuleaza niciodata nefericirea, iar plansul nu este un act controlat/calculat. Copiii plang pentru ca uneori se simt coplesiti si au nevoie de dragoste” si ca atare „…daca nu exista un raspuns la lacrimile lor, ei pot sa se simta neiubiti pe masura ce cresc”.
Este adevarat ca un copil (sau adolescent) are nevoie sa fie ascultat si inteles si are nevoie sa fie lasat sa aleaga pentru a-si dezvolta independenta…insa in dorinta de a oferi copilului cat mai mult, de a-l pune in valoare, de a-i refuza cat mai putine, pot sa apara uneori exagerari, care in timp afecteaza dezvoltarea normala a copilului si trasaturile sale de caracter.
Pana la urma, in cadrul discutiei am agreat ca principalul aspect legat de rasfat nu tine de faptul ca-i arati copilului tau prea multa afectiune, ci de relatia intre nivelul efortului depus si recompensa obtinuta. Astfel, daca eforturile depuse pentru recompensa sunt in discrepanta cu eforturile depuse de alti copii in conditii similare, copiii pot intampina probleme de adaptare, de socializare, care pot afecta in viitor viata personala si profesionala, prin crearea unor asteptari nerealiste. In plus, este necesar sa ne asiguram ca el/ea va intelege suficient de bine cum poate evolua aceasta relatie dintre efort si rezultat.
In cazul in care cel mic are de la inceput asteptari nerealiste, se poate instala o detasare fata de realitatea inconjuratoare, fiind putin pregatit sa faca fata problemelor vietii, pe care poate nici nu le constientizeaza. Asteptarile nerealiste pe care le dezvolta ca urmare a discrepantei intre eforturi si rezultate vor fi in cele din urma penalizate de contextele ce vor necesita o “strangere a curelei”.
Respectarea unor limite, “granite” comun agreate de catre toti parintii, reprezinta un aspect esential in evitarea rasfatului. Fiecare parinte trebuie sa invete cum sa reziste uneori la lacrimile si rugamintile copiilor si sa isi rezerve timp pentru a explica « de ce nu se poate ». Incalcarea acestor limitari, facuta adesea din afectiune, devine in timp o sursa de conflict si de tulburari comportamentale.
In grupul de discutie am mai agreat si ca existenta unor reactii comportamentale contradictorii ale adultilor poate sa stimuleze comportamentul problematic al copilului. Astfel, existenta unor situatii in care pentru aceeasi problema comportamentala, mama (sau tatal etc) stabileste o sanctiune, in timp ce matusa (sau bunicul etc) transmite mesajul ca „nu e nimic grav, toţi copiii fac asta”, il face pe copil sa puna la indoiala credibilitatea adultilor si sa ‘profite’ de amandoi rand pe rand. In plus se poate ajunge cu usurinta la situatia etichetarii unui parinte ca fiind ‘bun’ sau ‘rau’. O buna educare a copilului se poate face doar in echipa.
Daca doresti sa participi la un grup de discutii pe tema rasfatului la copil si a ‚educarii in echipa’ ia legatura cu noi pentru a afla cand are loc urmatoarea intalnire. Contact: psihoterapeut Rares Ignat – mobil 0724 232 893 sau email: wings.romania@gmail.com . Gasesti si alte informatii despre progresele in intelegerea psihicului uman pe psihoterapiefamilie.ro/blog/
