Citiți cu atenție ce scrie pe ambalajul acestor produse:
cantitatea de fructe de mare din semipreparate nu depăşeşte 40%
- Creveţi pane cu 10 aditivi alimentari.
- Inele de calamari pane cu 7 aditivi alimentari.
- Un sfert din produsele analizate conţin glutamat monosodic.
- Mai mult de jumătate din produsele analizate conţin aditivi alimentari, între 2 şi 10 aditivi.
- Semipreparatele pe bază de fructe de mare conţin între 7 şi 10 aditivi.
- La un sfert din produsele analizate nu se cunoaşte specia de la care provine carnea de peşte.
- Cantitatea de peşte din semipreparatele pe bază de peşte pane variază între 22% şi 65%.
- Surimi cu 25% carne de peşte şi 8 aditivi din care trei potenţiatori de gust şi trei coloranţi, respectiv carmin, capsantina şi dioxid de titan.
- 86% din produsele analizate conţin amidon din cartofi.
Studiul privind calitatea semipreparatelor realizate din peşte şi fructe de mare face parte dinCampania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză. Totodată, Asociația Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse cu o încărcătură chimică mare şi care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.
Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat 21 tipuri de semipreparate din peşte şi fructe de mare în vederea realizării unui studiu privind calitatea acestora.
Studiul a fost realizat de către o echipă de experți ai APC, coordonați de către conf. univ. dr. Costel Stanciu. La realizarea acestui studiu s-au avut în vedere următoarele obiective:
1. Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestui tip de produs pentru prezentarea unor puncte de vedere.
2. Analiza informațiilor nutriționale.
3. Identificarea aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung.
1. Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestui tip de produs pentru prezentarea unor puncte de vedere.
- La un sfert din produsele analizate nu se cunoaşte specia de la care provine carnea de peşte.
- Cantitatea de fructe de mare din semipreparatele de acest tip nu depăşeşte 40%.
- Cantitatea de peşte din semipreparatele pe bază de peşte pane variază între 22% şi 65%.
- Surimi cu 25% carne de peşte şi 8 aditivi din care trei potenţiatori de gust şi trei coloranţi, respectiv carmin, capsantina şi dioxid de titan.
- 86% din produsele analizate conţin amidon din cartofi.
- Analiza informațiilor nutriționale
Peșteleeste considerat unul dintre cele mai valoroase produse alimentare datorită potențialului său nutritiv şi calităţilor gustative deosebite. De asemenea, este ușor digerabil (coeficientul de digestibilitate este de circa 97%). Compoziţia chimică a peştelui prezintă variaţii în funcţie de specie, vârstă, anotimp, ciclu de reproducere etc. Partea comestibilă (randamentul) variază larg, de la circa35%(calcanii și alte specii cu corpul foarte turtit), până la peste 90% (sturionii, la care sunt comestibile și cartilagiile, și pielea, aceștia neavând oase și solzi); de asemenea, trebuie știut că speciile marine și oceanice au cavitatea abdominată mai redusă decât speciile de apă dulce.
Conținutul de apă variază de la circa 68% până la peste 80% . Proteinele din pește au importanță remarcabilă atât ca pondere (între 16-20%) cât și ca valoare (sunt proteine fine). Lipidele constituie componenta cea mai definitorie pentru diferitele categorii de pește, ponderea grăsimii la diferitele specii de pește variind foarte larg; se disting pești slabi („pește alb“) cu mai puțin de 2% grăsime, pești semigrași (2-8% grăsime) și pești grași (peste 8% grăsime); se știe că circa ¾ din grăsimea de pește este compusă din acizi grași nesaturați, care au un rol benefic în alimentația omului. Carnea de pește este o sursă foarte apreciată datorită mineralelor (0,8-1,5%; potasiu, calciu, magneziu, fosfor, sulf, clor, iod, mangan, cupru, nichel etc.) și vitaminelor (A, D, complexul B) pe care le conține. Corelată cu grăsimea conținută, carnea de pește are o valoare nutritivă variabilă (valoarea energetică oscilează între circa 70 și 260 kcal/100 g carne), valorile mici fiind specifice speciilor cu carne slabă (calcan, șalău, știucă etc.), foarte potrivite pentru meniuri dietetice.
Similar peștelui, fructele de mare sunt foarte căutate pentru caracterul dietetic al cărnii (valoare energetică scăzută) și conținut deosebit de mare de minerale, îndeosebi zinc, seleniu etc.
Valoarea alimentară este conturată de valoarea energetică și de efectele dezirabile ale peștelui și fructelor de mare. O valoare energetică adecvată dietei consumatorului permite personalizarea riguroasă a consumului și posibilitatea alcătuirii meniului convenabil dintr-o gamă foarte largă de alternative. Se recomandă ca celor ce le place peștele să poată consuma oricât pește vor dacă aleg specii cu carne slabă (merluciu, cod, știucă, șalău); speciile semi-grase (hering, păstrăv, chefal, barbun) pot fi consumate o dată sau de două ori pe săptămână, iar peștele gras (macrou, crap, anghilă, scrumbie, sardină, ton, somon, somn) sunt benefice dacă se consumpă o dată pe săptămână, în cantitate mică (max. 150 g).
Faţă de peştele şi fructele de mare proaspete, cantitatea de nutrienţi din aceste semipreparate estefoarte mică, după cum urmează: proteine între 8 şi 13,8 grame/100 grame produs; grăsimi între 3,8 g şi 9 grame/100 grame produs, cantitate influenţată şi de adaosurile proteice de origine vegetală, dar atenţie, în aceaste cantităţi de grăsimi se regăsesc şi grăsimile vegetale din uleiurile vegetale folosite la realizarea semipreparatului.
Trebuie avut în vedere ca aceste produse conţin sare între 0,87 grame şi 1,8 grame/100grame produs. - Identificarea substanțelor chimice și a aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung.
În cele 21 de produse analizate s-au identificat următoarele categorii de aditivi alimentari, după cum urmează: glutamat monosodic, fosfat de sodiu, ascorbat de sodium, citrat de sodiu, difosfaţi, guma guar, carbonat de sodiu, fosfat tricalcic, mono şi digliceride ale acizilor graşi, trifosfaţi de sodium, gumă xantan, acid citric, benzoat de sodiu, acid ascorbic, riboflavin, sorbitol, coşenilă, inozinat disodic, guanilat disodic, dioxid de titan şi capsantină.
În ceea ce privește prezenţa aditivilor de mai sus în produsele analizate, situația se prezintă astfel:
• 24% din produsele analizate conţin glutamat monosodic.
• 10% din produsele analizate conţin, în acelaşi timp, benzoat de sodiu şi acid ascorbic. Benzoatul de sodiu este un conservant sintetic care, în reacție cu acidul ascorbic, generează benzen, substanță toxică cancerigenă. Benzoatul de sodiu poate produce reacții alergice, hiperactivitate și lipsă de concentrare la copii (ADHD).
• Mai mult de jumătate din produsele analizate conţin aditivi alimentari, între 2 şi 10 aditivi.
• Semipreparatele pe bază de fructe de mare conţin între 7 şi 10 aditivi.
“Din păcate, asistam la un proces de denaturare legală a unor produse alimentare tradiţionale cu pondere mare în consumul populaţiei, în care ingredientul principal, de cele mai multe ori carnea de peşte , a fost diminuată considerabil. În cele mai multe situaţii, aceasta se regăseşte în produsul finit în cantităţi mai mici de 50%, iar locul condimentelor a fost preluat de către aromele artificiale şi potenţiatorii de gust. De exemplu, surimi care este un produs alimentar tradiţional japonez şi la care pentru obţinerea unui kg de produs se foloseşte 4 kg de carne de peşte, varianta industrială a acestui produs conţine un sfert carne de peşte şi trei sferturi chimicale şi materii prime de origine vegetală. Totodată, la produsele congelate comercializate în ambalaje din diverse tipuri de materiale, consumatorii trebuie să verifice starea ambalajului, adică acesta să fie etanş, să nu fie murdar, deci să asigure salubritatea produsului. În privinţa datei durabilităţii minimale, adică a termenului de valabilitate, este de preferat să se achiziţioneze produsele cu termen de valabilitate cât mai aproape de momentul congelării, deoarece valoarea nutritivă a acestora scade pe masură ce produsul se apropie de expirarea termenului de valabilitate. Nu în ultimul rând, consumatorii trebuie să urmeze cu stricteţe instrucţiunile de păstrare ale produselor congelate care apar pe ambalajul acestora, peştele fiind un produs perisabil şi în care se dezvoltă foarte repede anumite bacterii, ştiut fiind faptul că în peștele păstrat la temperaturi mai mari de 10 grade Celsius se dezvoltă Vibrioparahaemolyticus, generatoare de gastroenterite.”
Conf. Univ. Dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.
Articolul este preluat de pe: www.apc-romania.ro
